Amidi: Am observat in mailul tau anterior ca incercat sa tragi niste concluzii, in urma unei analize asupra mea. Trebuie sa iti fac cateva marturisiri legate de mine. Sunt foarte greu de incadrat in niste tipare, foarte dificil de inteles si de descifrat........nu dintr-o dorinta speciala de a fi misterioasa, ci pentru ca asa simt eu sa ma expun in fata oamenilor. Nu imi place sa creez asteptari legate de mine si nu prea imi plac incadrarile, limitarile, atribuirile. Eu cred in complexitatea fiintelor si a sufletelor........am invatat ca pot fi surprinsa si de cel mai simplu lucru ce exista pe Pamant......Esenta este dificil de intrevazut................iar analiza, modul de operare nu ar trebui sa fie rational cat spiritual cand operam cu concepte legate de suflet.
Multi ani la rand mi i-am petrecut incercand sa ma inteleg, minte si suflet, sa ma cunosc, sa imi recunosc emotiile si sentimentele, sa imi testez limitele, sa cresc - spiritual si sa ma dezvolt. A fost si este o preocupare constanta. Am inteles despre mine cateva lucruri:
Ca traiesc pentru a simti si a iubi, ca doresc sa cunosc cat mai multe, ca sufar de prea multe ori din sinceritate, naivitate si bunatate dar nu pot fi altfel in relatia cu ceilalti, ca am ramas un copil - instinctiv, curajos, visator - pentru care binele si fericirea sunt posibile. Sunt o idealista si cred in bine si in adevar. Sufar de multe ori cand ma simt singura si neinteleasa in lumea mea perfecta. Cred ca frumosul se naste din simplitate si puritate.
Ma emotioneaza profund si imi ating sufletul - binele facut intre oameni, daruirea, frumusetea, fericirea. Sunt sensibila, empatica si..........foarte sincera......cu mine si cu ceilalti. Cred in lumina care domina si biruieste intunericul. Fac doar ceea ce simt ca imi place si rezoneaza cu mine. Nu fac compromisuri legate de fericirea mea interioara. Recunosc repede oamenii care imi seamana. Ma simt atrasa de cei care sufera interior si responsabila pentru a le diminua suferinta, a le creste gradul de multumire si implinire si a le spori constientizarea.
Am inventat o intrebare care pentru mine reprezinta cheia catre esenta unei persoane. "Daca ti-ar fi dat un dar sau o putere, care ai vrea sa fie aceea?" Eu am raspunsul: sa picur un strop de iubire in inima tuturor fiintelor. Cred ca lumea s-ar transforma intr-un paradis dupa aceea.
Care ar fi raspunsul tau la aceasta intrebare?
Draga mea, Amidi,
RăspundețiȘtergereCeea ce ai scris aici,este mai mult decât perfect,este acel liant dintre existența omului evoluat la nivel de inteligență emoțional,astfel încât, mulți nu vor înțelege mai nimic, deoarece, empatizarea o pot face doar aceia, care vad iubirea de sine, ca și o virtute, și da, recunosc, ai acest lucru, maxim dezvoltat.
Mi-aș dori ca puterea mea, primită de la energia universului să fie, mai mult altruism, decât îl posed, momentan, însă sub acel minunat auspiciu de a fi molipsitor,în jurul meu,să îmi urmeze exemplul, toti cei ce mă înconjoară, iar altruismul nu este nimic altceva decât de a iubii să faci bine și fapte bune în viata ta, oamenilor, acea iubire de semeni, fără a te fălii că faci asta, exact ceea ce ai spus, iubirea aduce paradisul pe pământ.
Te ador, Amidi!💋