Amidi: Interesant cum a inceput dialogul nostru si ce parcurs a ales pentru a se desfasura.....adica acest blog.
Simt ca si tu, ca atatea alte persoane, ai aparut in viata mea cu un scop......la fel si cartile pe care le-am atras in calea mea si care mi-au servit drept ghid......mai am un foarte lung drum de parcurs.....dar nu sunt singura pe acest drum.....
Deciziile le iau, in cea mai mare parte, ascultandu-mi inima si nu mintea......si am incredere intr-o Lumina speciala care ma conduce......
Simt ca esti un suflet deosebit si ma bucur ca ne-am intersectat. Stiu ca imi vei spune exact ceea ce am nevoie sa stiu.
Teo: Nu stiu daca sint la inatimea asteptarilor tale in a "spune exact ceea ce am nevoie sa stiu", dar sigur imi va face placere sa impartasesc ganduri cu tine.
Despre luarea deciziilor ascultand inima mai degraba decit mintea - e usor de inteles de ce inima si mintea ar fi de dorit sa inainteze umar linga umar, dar cine se poate pune cu toanele inimii si obsesiile mintii? E totusi bine ca sti cum stai , si deci poti , caci chiar trebuie, sa controlezi cit de cit decalajul intre acestea.
“In lumea spirituala, o persoana devine prezenta pentru alta doar daca isi doreste intens prezenta sa, caci isi concentreaza gandul asupra celuilalt si se pune in stadiul mental al acestuia; si invers, o persoana e departata de alta in masura in care ii poarta aversiune.
Cand cineva merge dintr-un loc in altul in propriul sau oras sau in curti ori gradini, sau in alte zone in afara societatii sale, ajunge mai repede cand o doreste cu nerabdare si mai tarziu cand nu este la fel de nerabdator; desi drumul este acelasi, este lungit sau scurtat in functie de intensitatea dorintei sale.”
(citat din Emanuel Swedenborg, din cartea sa, Raiul si iadul)
