Granita idealism-realism-optimism

Amidi: Care este granita dintre iluzia adolescentina - idealism, realism si optimism? Oare optimismul are sanse sa se transforme in idealism? Idealismul neaga realitatea, este precum o visare. Optimismul nu neaga prezentul ci incearca sa-l transforme intr-o realitate viitoare mai buna, mai frumoasa.

Realismul se detaseaza de asteptari si observa. Dar viitorul, pentru a fi creat, are nevoie de actiune. Eu cred ca a fi optimist inseamna a actiona. A fi realist inseamna a observa. Este oare suficienta observatia? Ce aduce ea?

Teo: Imi amintesc o gluma in care se spunea ca pesimistul este un optimist cu experienta.

Eu inteleg ca nimeni nu poate fi cu adevarat si total pesimist, caci o astfel de atitudine e incompatibila cu viata. Pentru a putea trai ai nevoie de speranta.

Am sa folosesc o alta gluma pt a explica ce inteleg eu prin a privi cu realism : "cei ce merg cu bicicleta indelung urca si au vintul in fata indiferent de directia in care se deplaseaza."

Ca toate cele ce exista se indreapta spre dizolvare, inexistenta…, e o concluzie limpede pt orice om cu experienta . Cei ce pot privi la cele trecatoare cu detasare (care isi au reazamul launtric dincolo de ele) zic ca acesta este firesc, nici bun nici rau in sine. Cei ce sint prinsi in cele trecatoare devin pesimisti sau optimisti dupa cum sunt influentati de transformarile fenomenelor de care sunt constienti.

Viziunea adolescentina e caracterizata in general de superficialitate , ceea ce lasa loc de extremism - uneori idealista, alteori apocaliptica.

Paradis Viitor

Amidi: Cum vezi tu viitorul?

Eu imi imaginez ca dupa transformarile ce sunt in curs de desfasurare vom trai pe Pamant o perioada de pace, iubire si intelegere, o stare de constiinta extinsa la toti oamenii. Exact opusul a ceea ce traim astazi. Crezi in acest Paradis terestru atat de apropiat?

Teo: Citind intrebarea ta mi-au revenit in atentie preocuparile mele de acum peste douazeci de ani , cind eram extrem de interesat de posibilitatea de a prevedea viitorul. Si ma foloseam in directia aceasta atat de metoda speculatiei pe baze cat de cat stiintifice cat si de modelul proorocilor din Scriptura. Privind catre forma acelor preocupari astazi ma incearca zambetul, dar amintindu-mi miezul lor gasesc prilej de meditatie adanca.

Metoda prefigurarii pe baza analizei cauzelor ce pot determina un anume efect, este evident ca tine de un instinct adanc al mintii constiente de sine care se increde in natura procesuala a tot ce exista. Mai apoi aveam sa fiu surprins sa aflu ca si proorocirea in duh este o manifestare cauzata de acelasi instinct si se rezeama pe aceeasi legatura intima intre toate cele ce sunt (cauza-efect; fapta-fructul ei…).

Revenind strict la intrebarea ta, raspund ca e destul sa studiem istoria pentru a intelege ca si in viata umanitatii exista o alternanta intre perioadele mai favorabile si cele mai putin favorabile. Aceasta constanta alternare justifica speranta in vremuri mai bune, dar tot ea face evidenta si concluzia ca rastimpurile foarte favorabile nu dureaza mult. Apoi trebuie sa iti subliniez ca traversarea unei perioade faste de catre o comunitate nu garanteaza bunastarea fiecaruia dintre indivizii ce o compun.

Cat despre "acest Paradis terestru", pot sa iti amintesc ca acum vreo doua mii de ani evreii asteptau cu nerabdare sa se implineasca proorocirile si sa vina printre ei Trimisul lui Dumnezeu ce avea sa instaureze Paradisul pe pamant . O parte dintre ei L-au intilnit pe Iisus si L-au auzit spunand ca " Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel incat sa atraga atentia. Nu se va zice "Uite-o aici" sau "Uite-o acolo". Caci iata, Imparatia lui Dumnezeu este in mijlocul vostru." (Luca 17.20).

Noi determinam viitorul

"Conform principiilor fizicii cuantice, care sugereaza ca timpul este o serie de rezultate variabile si diverse, Isaia merge cu un pas inainte si ne spune ca alternativele pentru viitorul nostru sunt, de fapt, determinate de alegerile colective facute in prezent. Prin adoptarea unei alegeri comune, un numar mai mare de oameni amplifica efectul si accelereaza producerea rezultatului". (Efectul Isaia - Gregg Braden)

Amidi: Atat de mare este puterea nostra?

Teo: Nu inteleg de ce ai nevoie de confirmari din surse mai mult sau mai putin exotice pentru a concluziona ca viitorul tau (sau/si al celor din preajma) depinde de faptele tale (respectiv sau/si ale lor).

E adevarat ca este cu atit mai greu sa urmaresti firul cauzalitatii cu cat distanta fapta – efect e mai mare, asta data fiind complexitatea intrepatrunderii faptelor si efectelor lor cat si slabiciunilor mintii noastre.

Dar tot adevarat este ca si intuitia comuna leaga determinismul usor de observat in cazul conexiunilor fapta-efect din apropiere si relativ imediate de interdependentele mai subtile si mai complexe.

Apoi avem marturia Marilor Invataturi care, fara exceptie, subliniaza conexiunea fapta-urmarile ei, ca ascultand de legi implacabile, mai vechi decit timpul.