Marele Raspuns

Amidi: Stim ca esenta noastra este diferita de trupul, gandurile, emotiile noastre. Misterul sta in dezvaluirea motivului acestei dualitati. Il stie cineva? De ce am fost creati asa? Esenta ne leaga de Cer. Celelalte, de Pamant. Suntem deci entitati aflate intre Cer si Pamant? Sau create in Cer si aruncate pe Terra ca reflexii ale Creatorului pentru a ne perfectiona pana la a ne confunda in final cu El? 　 

Teo: Incepi cu: " stim ca esenta noastra este diferita de trup, …", cind in realitate e mai potrivit sa spui ca avem credinta cum ca esenta noastra ar fi dincolo de trup, gind … . Cei ce stiu, in urma perceperii directe, despre dimensiunea duhovniceasca a omului, stiu, sau sunt foarte aproape de a sti, si raspunsurile celorlalte intrebari mai sus amintite de tine. Caci se pare ca doar atunci cind devenim in masura sa percepem efectiv , direct, ca esenta firii e dincolo de trup si chiar dincolo de minte, sintem in masura sa intelegem si de ce e asa. 

Asa se face ca ne putem folosi doar de experienta drumului parcurs de cei ce au aflat marile raspunsuri, aceste raspunsuri in sine fiind neimpartasibile . Doar spre ajutorarea cautarii , toti marii Invatatori ai oamenilor au incercat si o descriere accesibila mintilor noastre a celor de dincolo de lumesc, si au insistat sa ne convinga ca omul nu e nici doar pamint si nici doar Cer, si nicidecum situat "intre", ci tocmai locul comun Cerului si pamintului, Duhului si carnii, Spiritului si materiei … . Si ca sa intelegi cit de importanta e gradarea apropierii de Esenta, am sa-ti amintesc ca celor mai avansati pe Cale li se raspunde rugaciunilor prin revelare in Duh – adica efectiv sunt pusi in "contact" cu ceea ce numim "cele Ceresti", sau " cele de Dincolo" - dar doar pentru putin timp, fiind lasati apoi sa se straduiasca singuri spre dobindirea aptitudinilor necesare Vederii . 

Si cum ar putea fi altfel, caci toti cei incepatori in ale "rapirii in Duh" recunosc mai tirziu ca au socotit ca raspuns mesajul din Revelatie, si ca mai tirziu si-au dat seama ca Revelatia in sine era Marele Raspuns.

Granita dintre Realitate si Imaginatie

Amidi: Cat de subtila este granita dintre realitate si imaginatie?

Oare spiritualitatea, posibilitatea de a accesa o realitate superioara, nu face si mai dificila delimitarea celor doua? Tu poti incadra de exemplu o experinta personala intr-o categorie sau in alta? Este revelatia parte din realitate sau din imaginatie?

Teo: Nu putem intelege mai mult decit ne putem imagina. Sau altfel spus: nu putem constientiza ce nu putem visa.

Daca hotarim ca imaginatia este capacitatea de a realiza constructii mentale si realitatea e ceea ce stim despre lumea in care traim, atunci e simplu de trasat o granita intre ele. Daca intram in detaliile celor doua feluri de informatii lucrurile nu mai sunt atit de limpezi.

Ceea ce stim despre lume e un amestec de informatii reflectate de obiectele analizate, receptate prin intermediul simturilor , simturi cu parametri diferiti de la om la om dar si de la moment la moment al aceluiasi om, ce sunt filtrate , valorizate , grupate si fixate in minte in functie de experienta deja acumulata, de starea de moment si interesul de moment. Asa se face ca ceea ce numim in mod obisnuit realitate sa fie de fapt o constructie mentala subiectiva , avind in ea o parte mai mica sau mai mare din imaginea efectiva a lumii. Dar aceasta ultima fraza poate fi si definitia oricarei constructii mentale imaginate - iata cit de subtire si tremurinda este granita amintita de tine.

Eu unul mi-am dat seama nu demult cit de importanta este capacitatea de a imagina – in fapt nu putem constientiza ce nu ne putem imagina. Si daca numim drum spiritual cresterea capacitatii noastre de a constientiza, rezulta ca puterea de a imagina da seama direct de nivelul nostru spiritual.

Cresterea launtrica e data tocmai de capacitatea de a face distinctie intre Realitate, ca adevar absolut, obiectiv si realitate ca adevar relativ si subiectiv. Iar o imaginatie bogata (cu intindere) si puternica (atenta la detalii) e indinspensabila acestei cresteri, dar numai atit timp si in masura in care e stapinita. Pierderea in imaginatie e un alt fel de nume pt caderea launtrica.

Eu stiu doua mari categorii de realizari , constientizari, ce pot fi numite revelatii. Revelatia , cu majuscula scris cel mai adesea, e modul direct de a Cunoaste cu Duhul, numita si vederea in Duh. Cealalta forma de cunoastere denumita ca revelatie , se refera la o forma de a intelege oarecum neasteptat un fenomen aflat in studiu. Revelatia in Duh e Adevarul oglindit in mintea celui caruia I s-a descoperit folosind concepte deja existente in acea minte. Altfel spus: in Revelatie Adevarul este descoperit omului folosind intiparirile deja existente in mintea acelui om. Partea comuna intre Revelatie si imaginatie este data de aceste intipariri deja existente, cu care se lucreaza si in procesul de imaginare si in cel de Revelare.

Predestinare si Revelatie

Amidi: Prima curiozitate este legata de predestinare si de revelatie. Revelatiile apartin doar celor alesi/initiati? Vin acestea ca o predestinare sau ca o rasplata a drumului parcurs si a virtutilor celor care primesc semne divine?

Teo: Orice tip de revelatie, fie cea de dupa efortul cunoasterii, fie Cea dobindita in Duh, este accesibila celui pregatit sa o primeasca, a fi ales insemnind chiar a fi construit in tine conditiile necesare primirii revelatiei.

Din perspectiva profunda nu exista diferenta intre predestinare si rasplata faptelor savirsite pe drumul deja parcurs.