Amidi: Mi-am acordat un pic mai mult timp pentru a ma gandi la dialogul nostru. Nu vreau sa fac presupuneri inutile, motiv pentru care te voi intreba direct ceea ce mi se pare neclar.
Iti multumesc inca o data pt increderea pe care o acorzi intentiilor mele. Chiar imi doresc sa stiu, sa simt, sa (ma) descopar, sa evoluez, sa constientizez, sa iubesc ......mai mult........atat cat imi permite nivelul meu actual.
Teo: Incep prin a te asigura ca in ce priveste rabdarea mea nu trebuie sa-ti faci griji; motivul pt care raspund sau nu unei solicitari in cele ale spiritului nu tine nicidecum de durata ci doar de sinceritatea solicitarii. Pe de alta parte va trebui sa tii seama ca si eu, la fel ca oricine, sint conditionat in indeplinirea promisiunilor (responsabilitati asumate).
Amidi: Desigur, 1000 de carti teoretice nu fac cat o experienta unui singur minut de simtire. Insa aceste experiente, necoordonate cum trebuie, ma sperie. Ma sperie pt ca nu stiu indeajuns de mult?
Teo: Acum, sa revenim la incercarea mea de a-ti schita despre ce si cum e cu Calea spirituala. In prima instanta e necesar sa subliniez ca una este incercarea de a intelege asa, ca pt cultura generala, despre ce este vorba in domeniul unei practici spirituale, si alta e practicarea in sine. Pina acum am raspuns primului tip de solicitare. Pt a trece la cel de al doilea tip, inainte de toate, e nevoie sa ne cunoastem mai bine, nevoie data mai ales de necesitatea comunicarii dincolo de cuvant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu