Lumina vine din interior

Amidi: De ce am mereu tendinta de a astepta ca Lumina/Adevarul/Salvarea sa vina din afara? Lumina generalizata care sa cuprinda totul – acei 2000 de ani de Lumina, de Paradis terestru despre care tot circula informatii si la care ar trebui sa fim martori pt ca noi am ales asta cu mult timp in urma.

Sau astept si accept Lumina sub forma de informatie pe care o primesc de la altii pentru ca eu cred ca altii au ajuns la ea si o vor impartasi cu mine. Adica altii sunt mai indreptatiti/merituosi decat mine sa detina adevarul.

Sau cer Lumina dinspre Sursa cea mai inalta, Dumnezeu, care este undeva in Ceruri, deci tot exterior.

De ce este atat de greu sa o gasesc, constant, in mine? Pentru ca desigur, momente de Lumina simtim cu totii in interior. Dar doar clipe, sclipiri fugare?

Teo: Pentru a putea sa iti dau cit de cit un reper pentru un eventual raspuns la prima intrebare, trebuie sa clarific intii la care anume dintre raporturile interior–exterior ne referim. Atunci cind ne folosim mintea pentru a intelege cum functioneaza lumea din jurul nostru o facem , in mod obisnuit, ca pe un demers indreptat catre exterior. Atunci cind incercam sa observam si sa intelegem fenomene care se desfasoara in perimetrele trupului nostru, simturilor noastre, eului nostru si intelectului nostru, simtim, in mod obisnuit, ca lucram in interior. Ceea ce face insa diferenta dintre interior si exterior este locul in care ne asezam pentru implinirea demersului respectiv, punctul din care privim.

Daca realizezi ca totul, si cele de care esti constient la un moment dat si cele ramase in afara constientei, sint ale Lui, in El - adica inclusiv propria minte si propriile ginduri, intelegi de ce este gresit sa spui ca Il poti astepta pe Dumnezeu sa vina/arate de undeva din exteriorul tau.

Asigurarea vietii

Amidi: Imi spui ca este important sa iti poti asigura viata, existenta, libertatea. Nu inteleg de ce existenta – data de Dumnezeu – are nevoie de asigurari. In sensul ca trebuie sa muncesti ca sa poti obtine niste roade de pe urma carora sa iti asiguri masa, locuinta si imbracamintea. Regasesc in Biblie, la izgonirea din Paradis, indemnul de "a trudi pentru a supravietui" contrazis apoi de fraza conform careia pasarile cerului nu isi fac griji ce mananca maine si totusi supravietuiesc.

Oameni cu o constiinta superioara afirma ca secretul vietii consta in "a ramane copil". Copii nu isi fac griji pt asigurarea existentei.

Desigur, toti trebuie sa ne aducem contributia la asigurarea celor necesare, valorificand talentul nativ – si nu denaturat al fiecaruia si desigur, tot ceea ce natura si actualele tehnologii ofera. Apoi, printr-un schimb corect, toti am avea cele necesare vietii.

Ajuta-ma sa inteleg. De ce nu se poate?

Teo: Aici incep subliniind ca intrebarile tale ating, cel mai adesea, teme cu mare complexitate, de aceea prefer sa raspund doar la o parte dintre ele, de obicei la cele prin mijlocirea carora sa-ti poti da tu insati restul de raspunsuri. O sa mai recunosc aici si ca unele intrebari imi starnesc zambetul, insa pentru scurt timp , caci se simte repede seriozitatea problemei in cauza.

Multi tineri si nu numai, se mira de faptul ca sunt necesare eforturi atit de mari chiar si pentru cei mai sinceri aspiranti la intelepciune. Ca si cum doar faptul ca se arata interesati de cele inalte ar fi un motiv suficient pentru a fi scutiti de corvezile oamenilor obisnuiti, din randul carora ei binenteles, nu fac parte. O cauza a acestei atitudini vine din educatie, caci au fost obisnuiti de mici ca interesul pentru a invata aduce automat dupa sine asigurarea tuturor conditiilor de catre parinti si scoala. O alta cauza e credinta ca Divinitatea are in atributii sprijinirea in mod deosebit a celor ce arata interes in apropierea de Ea. Alcatuirea Lumii insa pare a nu tine cont de aceste asteptari. Da, e adevarat ca unii par mai avantajati in aceasta intreprindere, dar doar par, caci vedem adesea cum un start in belsug inabusa ravna.

In incercarea de a parcurge o cale spirituala, sigur e nevoie de adoptarea unui mod de a trai care sa-ti lase timp si energie pentru studiu (de orice fel) , de obicei se indeamna la o viata cu strictul necesar, insa fiecare trebuie sa hotarasca, care este acest strict necesar si cum si-l asigura.

Cat despre aprecierea "a ramane copil", daca este facuta cu adevarat de catre "oameni cu constiinta superioara", inseamna a ramane deschis noului, flexibil la minte si inima, conditie de capatii pentru oricine incearca sa se apropie de adevar.

Ceea ce propui tu spre sfarsit se cheama , usor exagerat, instaurarea comunismului, comunismul fiind o forma de organizare sociala pe care am avut deja prilejul sa o exersam. Nenorocirea e  s-a dovedit deja, ca "toti dupa posibilitati si tuturor dupa nevoi" nu poate functiona decat daca membrii societatii sunt macar in majoritate deja sfinti si stim cu totii ca nu este cazul in asta lume.

De ce ne-am intalnit?

Amidi: Interesant cum a inceput dialogul nostru si ce parcurs a ales pentru a se desfasura.....adica acest blog.

Simt ca si tu, ca atatea alte persoane, ai aparut in viata mea cu un scop......la fel si cartile pe care le-am atras in calea mea si care mi-au servit drept ghid......mai am un foarte lung drum de parcurs.....dar nu sunt singura pe acest drum.....

Deciziile le iau, in cea mai mare parte, ascultandu-mi inima si nu mintea......si am incredere intr-o Lumina speciala care ma conduce......
Simt ca esti un suflet deosebit si ma bucur ca ne-am intersectat. Stiu ca imi vei spune exact ceea ce am nevoie sa stiu.

Teo: Nu stiu daca sint la inatimea asteptarilor tale in a "spune exact ceea ce am nevoie sa stiu", dar sigur imi va face placere sa impartasesc ganduri cu tine.


Despre luarea deciziilor ascultand inima mai degraba decit mintea - e usor de inteles de ce inima si mintea ar fi de dorit sa inainteze umar linga umar, dar cine se poate pune cu toanele inimii si obsesiile mintii? E totusi bine ca sti cum stai , si deci poti , caci chiar trebuie, sa controlezi cit de cit decalajul intre acestea.

“In lumea spirituala, o persoana devine prezenta pentru alta doar daca isi doreste intens prezenta sa, caci isi concentreaza gandul asupra celuilalt si se pune in stadiul mental al acestuia; si invers, o persoana e departata de alta in masura in care ii poarta aversiune.

Cand cineva merge dintr-un loc in altul in propriul sau oras sau in curti ori gradini, sau in alte zone in afara societatii sale, ajunge mai repede cand o doreste cu nerabdare si mai tarziu cand nu este la fel de nerabdator; desi drumul este acelasi, este lungit sau scurtat in functie de intensitatea dorintei sale.”
(citat din Emanuel Swedenborg, din cartea sa, Raiul si iadul)