Cunoastere si/prin experienta

Amidi: Se insista mult asupra faptului ca practica (experienta directa) este superioara cunoasterii teoretice.

Teo: Vedem usor ca in fapt studiul teoretic si practica in orice domeniu sint inseparabile – studiul teoretic, oricit de scrupulos construit, ramine doar ipoteza pina cind aplicarea in fapt nu confirma, iar practica, atita timp cit e constientizata, ramine mereu si o forma de studiu.

Si cind ne referim strict la studiul si practica spirituala (inteleptii ne amintesc ca nimic din ce constientizam nu e in afara demersului spiritual personal) regula ramine valabila. De fapt principala eroare care ne ingreuneaza inaintarea pe drumul catre Desavirsire tine de neseriozitatea cu care aplicam ceea ce stim deja ca fiind bine si inconstanta cu care ne ferim sa faptuim ceea ce deja stim ca este rau. Altfel spus, nu practicam ce cunoastem si ne miram ca inaintam greoi in intelegere.

Si daca aceasta stare de fapt caracterizeaza intr-o masura mai mare sau mai mica evolutia tuturor, exista totusi si extreme care lasa cele mai putine sperante – pe de o parte sint cei care se obijnuiesc sa numeasca demers spiritual trairea prin imaginare ( facind posibile amestecuri exotice de date stiintific dovedite, cunostinte superficial insusite adunate din Marile Carti, si ipoteze pur fantastice), si cei care nu simt nevoia sa inteleaga ritul religios pe care il practica.

　

Experimentarea spiritualitatii

Amidi: Regasesc peste tot aceeasi afirmatie. Poate pentru ca rezonez mult cu aceasta idee, in sensul ca nu inteleg foarte clar cum pot ajunge la experienta.

Stanislav Grof: Spiritualitatea nu este o chestiune de credinta, ci de experienta."

Imi spui mereu ca daca nu pun in practica ceea ce aflu, raman tot la stadiu de clasa I. Pare usor de facut acest indemn cand ajungi sa experimentezi. Dar cum poate un om care nici macar nu intelege conceptul de a experimenta, cu tot ceea ce el implica – sa se avante in necunoscut? De ce eforturi este nevoie? De ce ghizi? Pentru ca tot tu spui ca este necesara o pregatire prealabila fara de care risti sa te pierzi definitiv in nebunie.

Teo: Daca nu-mi aminteai citatul lui Grof, greu as fi putut intelege la ce anume te referi cind spui ca: " nu inteleg […] cum pot ajunge la experienta."

Incep prin a-ti aminti ca orice cumul de practica se constituie in mod obisnuit in experienta. Deci si in cunoasterea de sine si in practica apropierii de Dumnezeu, regula ramine valabila – practicand constant acumulezi experienta. Insa pe tine pare sa te intereseze "experimentarea in duh". Raspunsul scurt este ca intii trebuie sa acumulezi experienta pe drumul pina la duh, pentru a dobandi insusirile si cunostintele necesare dincolo de lumea aparenta.

Aceea "oprire a gindurilor" despre care ti-am spus ca e o practica ce trebuie precedata de o buna pregatire, devine periculoasa pentru ca initiata prea devreme poate lasa practicantul fara acces la stuctura-i mentala obisnuita, structura ce ascunde ce e dincolo de ea – ceea ce pare un neajuns, dar e si reazamul necesar mintii obisnuite pentru propria stabilitate – aceasta fiind vitala.

Calea spirituala

Amidi: Mi-am acordat un pic mai mult timp pentru a ma gandi la dialogul nostru. Nu vreau sa fac presupuneri inutile, motiv pentru care te voi intreba direct ceea ce mi se pare neclar.

Iti multumesc inca o data pt increderea pe care o acorzi intentiilor mele. Chiar imi doresc sa stiu, sa simt, sa (ma) descopar, sa evoluez, sa constientizez, sa iubesc ......mai mult........atat cat imi permite nivelul meu actual.

Teo: Incep prin a te asigura ca in ce priveste rabdarea mea nu trebuie sa-ti faci griji; motivul pt care raspund sau nu unei solicitari in cele ale spiritului nu tine nicidecum de durata ci doar de sinceritatea solicitarii. Pe de alta parte va trebui sa tii seama ca si eu, la fel ca oricine, sint conditionat in indeplinirea promisiunilor (responsabilitati asumate).

Amidi: Desigur, 1000 de carti teoretice nu fac cat o experienta unui singur minut de simtire. Insa aceste experiente, necoordonate cum trebuie, ma sperie. Ma sperie pt ca nu stiu indeajuns de mult?

Teo: Acum, sa revenim la incercarea mea de a-ti schita despre ce si cum e cu Calea spirituala. In prima instanta e necesar sa subliniez ca una este incercarea de a intelege asa, ca pt cultura generala, despre ce este vorba in domeniul unei practici spirituale, si alta e practicarea in sine. Pina acum am raspuns primului tip de solicitare. Pt a trece la cel de al doilea tip, inainte de toate, e nevoie sa ne cunoastem mai bine, nevoie data mai ales de necesitatea comunicarii dincolo de cuvant.