Omul e iubire, (...)

A.: Omul e iubire,(...)

Teo: Nu doar.

Cind privim atenti ce si cum cu tendintele inimii, vedem ca tot ce intra in contact cu noi , fie persoane, fie lucruri, fie locuri…, din afara noastra sau din noi, reale sau doar imaginate, stau la pinda avind un singur tel - sa acapareze cit mai mult din iubirea noastra.

Cum ne nastem fara experienta, incepem prin a ne lasa iubirea sa curga din noi inspre ceea ce instinctele ne demonstreaza ca merita, spre propriul suflu de viata, spre locul cel mai asemanator cu cel abia parasit, spre cei si cele peste care ne-am deschis mai intii ochii…. Mai apoi experientele taie in mintea noastra vai noi pe care dorurile se rostogolesc, iar directiile le alegem atit instinctiv ori inertial, cit si cu buna stiinta. Le lasam adeseori sa goneasca sub propia greutate, dar pe unele le si impingem cu ambitie. Durerile fie ca incep sau se termina cu temeri, ridica dealuri si munti in calea acestor ape ale afectivitatii, iar placerile afunda depresiuni, unde a curge vine de la sine. Patimile taie hauri adinci, formind cascade, pe care daca nu le oprim la timp, ne pot consuma cu totul.

Goana aceasta a iubirii o numim viata, iar cele ce ne trag spre ele iubirea o fac din instinct de supravietuire, caci valurile iubirii noastre sint cele ce le tin in viata.

Asa ca daca privim in jur sau la noi insine avem in fata gradinile pe care iubirile noastre le-au udat. Cind facem asta mai mereu suntem surprinsi, fiindca vedem multe ce nu ne plac si intelegem greu cum de exista rau si urit cind noi am iubit doar binele si frumosul.

Intilnesc adesea indemnuri la a iubi, de parca ar exista cineva care sa poata sa nu o faca. Putem alege, dar numai ce iubim, nu daca iubim. Pina si ura e o iubire, a visului de a nu mai fi sub influenta a ceea ce urim. Pina si delasarea cea mai intunecata e o iubire, iubirea lipsei oricarui efort. Iar experienta de viata se zideste din amintirile iubirilor, pe care le-am schimbat in timp, tot cautind ceva ce sa ne merite iubirea .

Omul insa nu e doar iubire, ci si gradina, ce are nevoie sa fie iubita pentru a exista.

Iubirea si detasarea

TC: "Eu cred ca...., iubirea si detasarea merg mana in mana. "

Teo: "Da, tensiunea creata intre necesitatea de a fi atasat de cele ale lumii, conditie necesara pentru a putea exista – influenta si cunoaste imprejurimile, si nevoia de a te detasa, pentru a nu deveni captiv celor lumesti si pentru a putea avea o viziune de ansamblu, este pina la urma marea noastra povara, crucea ce vrem sau nu, trebuie sa o purtam . De fapt omul nu are de purtat o cruce, ci e el insusi una, intersectie a orizontalului cu Verticalul. Idealul este ca iubirea noastra sa fie egala cu detasarea noastra pentru fiecare fenomen ajuns in fata constiintei noastre - aceasta fiind de fapt starea de sfintenie."

Pacatul in iubire

Amidi: Poti cadea in pacat din prea multa iubire de oameni? Ce este mai bine, sa ajuti un suflet sa il constientizeze pe Dumnezeu prezent in tot ceea ce este sau sa il faci sa respecte poruncile, pierzandu-l, acesta negasind in sine puterea de a se cunoaste pe sine sau pe Dumnezeu?

Teo: Definirea termenului "pacat" este extrem de dificila. Marii Invatatori ne spun ca orice stare in afara sfinteniei e purtatoare de pacat.

Dar cum intrebarea ta pare a se referi la posibilitatea de a gresi iubind prea mult oamenii, am sa spun ca depinde. Pilda clarificatoare in acest domeniu pentru orice crestin e cea referitoare la cele doua mari porunci. Asadar daca "…iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata gindirea ta" si "…pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Matei 22.37), sigur nu gresesti.

Pentru a doua intrebare, Invatatorii spun ca bine este sa afli mai intii Drumul catre Dumnezeu si apoi vei sti cum e mai bine sa ii ajuti si pe alti sa o faca.

Suferinta in schimbare

Amidi: De ce Iubirea vine intotdeauna cu multa suferinta? Este suferinta un ghid ce deschide calea iubirii? Este ea focul ce modeleaza / alchimizeaza omul? Putem sa ajungem la Iubire ocolind suferinta?

Teo: Suferinta e inerenta existentei in lume, tine de esenta lumescului – aceea de a fi continua schimbare, transformare. Iubind ceea ce prin natura lui este schimbator si trecator, zidim conditiile pt suferinta. Asa se face ca nimeni in lume fiind nu poate ocoli durerea.

Nu trebuie sa uitam ca suferinta nu e durere in van, printre altele e si resortul care ne impinge la a cauta solutii si astfel este un imbold inspre progres.

Iubirea (ne)conditionata

Amidi: Cum putem ajunge la iubirea neconditionata? Este iubirea un Dar divin? Suntem noi iubire insa nu suntem in stare sa o recunoastem / sa o accesam? Cum simtim iubirea? Care este legatura intre Iubire si Credinta?

Teo: In mod esential sint doua feluri de iubire in om: iubirea de lume si iubirea de Dumnezeu.

Nu exista neconditionare in manifestarea iubirii, exista diferite tipuri de conditionare si asta pt ca a iubi inseamna a crea o legatura (aceasta legatura face ca intre cel ce iubeste si cel iubit sa fie conditionare).

Daca noi consideram ca totul este un dar de la Dumnezeu, inseamna ca si iubirea este.

Privindu-ne dintr-o anume perspectiva (vezi cele de mai sus), putem zice si ca sintem iubire.

Iubirea pornita de la noi fiind un sentiment, o simtim pe masura ce devenim constienti de sentimente.

Intre iubirile unui om si credintele lui sint legaturi complexe, prin care se influenteaza reciproc.

Traiesc deci iubesc

“Suntem aici pentru a iubi si pentru a descoperi o iubire care este…”

Teo: Iubirea este precum respiratia. Asa cum nu putem spune ca traim pentru a respira ci ca respiram pentru a trai, tot asa si despre iubire. Nu suntem aici pentru a iubi, ci nu am putea fi fara sa iubim. Si cum calitatea vietii depinde de ce si cum respiram, tot astfel putem zice si despre iubire – in functie de ce si cum iubim depinde sensul si calitatea vietii noastre.

Menirea in Efectul Isaia

Efectul Isaia: Gregg Braden: Introducere

“Traditiile stravechi ne reamintesc ca am venit in aceasta lume pentru un scop aflat deasupra oricaror altor scopuri. Suntem aici pentru a iubi si pentru a descoperi o iubire care este chiar mai mare decat cea cunoscuta de ingerii Raiului. Cartea de fata este dedicata cautarii iubirii si reamintirii puterii noastre de a aduce Cerul pe Pamant.”

Amidi: Ce crezi despre aceasta introducere?

Teo: Fragmentul de mai sus nu-mi este cunoscut. Observ ca sunt folosite expresii puternice in forma, dar nu tocmai limpezi.

Spusa : "o iubire care este chiar mai mare decit cea cunoscuta de ingerii Raiului" ar putea fi de folos ca metafora sau doar celor ce cunosc cum e iubirea cunoscuta de ingerii Raiului si ma indoiesc ca acestia ar mai avea nevoie sa citeasca o astfel de carte pentru a afla scopul existentei lor in lume.

Ingredientele esentiale vietii

Amidi: Care sunt ingredientele necesare vietii? Pornind desigur de la supravietuirea fizica unde regasim esentiale aerul si apa pana la existenta spirituala tinzand sa atingem "iubirea, credinta si speranta".

Teo: Nu sint sigur daca inteleg bine despre ce ma intrebi, dar pot sa-ti spun ca pt cel pornit catre intelegerea de sine e important sa inceapa cu studiul si luarea in stapanire a propriului trup.

Toate marile scoli initiatice au ca introducere in practicile specifice cunoasterea si stapanirea trupului. Aceasta si pt ca o stare de sanatate buna si un corp calit sint temelie de neinlocuit pt cele ce urmeaza, dar si deoarece actiunile intreprinse inspre intelegerea mecanismelor propriului corp si luarea in stapinire a acestuia e o lucrare mai cu seama asupra mintii.

Amidi: Nu am crezut niciodata in importanta acordata trupului.........pana cand m-am trezit tradata de propriul corp in sensul unei stari de sanatate constant precare..........ceea ce m-a determinat sa iau masuri si sa reconsider trupul si organismul uman la propria valoare.

Minte sanatoasa in corp sanatos.

Suntem obligati, atunci cand ne imbolnavim, sa ne indreptam toata atentia spre refacerea sanatatii, nemaivand efectiv putere sa sustinem spiritul cu cele necesare.

　

Teo: Cum ti-am mai spus, starea de sanatate depinde de comportamentul nostru din prezent, dar mai ales de cel din trecut. Astfel ca, in functie de gravitatea afectiunilor dobandite, si de virsta , redobandirea unei stari de sanatate acceptabile poate fi f dificila, si uneori imposibila. In prima instanta trebuie mers la specialisti, la medici, si urmat tratamentul prescris.

Apoi, sau in paralel daca e posibil, trebuie abandonat modul de viata care a facut posibila deprecierea , daca acesta e cel vinovat sau obisnuirea cu un mod de viata care sa atenueze slabiciunile incurabile dobandite.

Mai departe modalitatea de abordare a studiului corpului si alegerea exercitiilor fizice necesare calirii si cresterii autocontrolului depind de specificul caii abordate.

Eu despre mine

Amidi: Am observat in mailul tau anterior ca incercat sa tragi niste concluzii, in urma unei analize asupra mea. Trebuie sa iti fac cateva marturisiri legate de mine. Sunt foarte greu de incadrat in niste tipare, foarte dificil de inteles si de descifrat........nu dintr-o dorinta speciala de a fi misterioasa, ci pentru ca asa simt eu sa ma expun in fata oamenilor. Nu imi place sa creez asteptari legate de　mine si nu prea imi plac incadrarile, limitarile, atribuirile. Eu cred in complexitatea fiintelor si a sufletelor........am invatat ca pot fi surprinsa si de cel mai simplu lucru ce exista pe Pamant......Esenta este dificil de intrevazut................iar analiza, modul de operare　nu ar trebui　sa fie　rational cat spiritual cand operam cu concepte legate de suflet.

　

Multi ani la rand mi i-am petrecut incercand sa ma inteleg, minte si suflet, sa ma cunosc, sa imi recunosc emotiile si sentimentele, sa imi testez limitele, sa cresc - spiritual si sa ma dezvolt. A fost si este o preocupare constanta. Am inteles despre mine cateva lucruri:

　

Ca traiesc pentru a simti si a iubi, ca doresc sa cunosc cat mai multe, ca sufar de prea multe ori din sinceritate, naivitate 　si bunatate dar nu pot fi altfel in relatia cu ceilalti, ca am ramas un copil - instinctiv, curajos, visator - pentru care binele　 si fericirea sunt posibile. Sunt o idealista si cred in bine si in adevar. Sufar de multe ori cand ma simt singura si neinteleasa in lumea mea perfecta. Cred ca frumosul se naste din simplitate si puritate.

Ma emotioneaza profund si imi ating sufletul - binele facut intre oameni, daruirea, frumusetea, fericirea. Sunt sensibila, empatica si..........foarte sincera......cu mine si cu ceilalti. Cred in lumina care domina si biruieste intunericul. Fac doar ceea ce simt ca imi place si rezoneaza cu mine. Nu fac compromisuri legate de fericirea mea interioara. Recunosc repede oamenii care imi seamana. Ma simt atrasa de cei care sufera interior si responsabila pentru a le diminua suferinta, a le creste gradul de multumire si implinire si a le spori constientizarea.

　

Am inventat o intrebare care pentru mine reprezinta cheia catre esenta unei persoane. "Daca ti-ar fi dat un dar sau o putere, care ai vrea sa fie aceea?" Eu am raspunsul: sa picur un strop de iubire in inima tuturor fiintelor. Cred ca lumea s-ar transforma　intr-un paradis dupa aceea.

　

Care ar fi raspunsul tau la aceasta intrebare?