Tipuri de Calatorii

Amidi: De ce simtim constant nevoia de a calatori? Vrem sa exploram lumea, sa descoperim lucruri/locuri noi. Vrem de aceea sa mergem cat mai departe, sa evadam....Mereu spre exterior....

Teo: In primul rind nu este adevarat ca mereu simtim nevoia de a calatori in exterior. O dovada este chiar demersul nostru de pe aceasta pagina. Si chiar daca te referi la tendinta naturala a mintii de a descoperi noi si noi " peisaje", tot nu e adevarat ca ar fi o manifestare constanta.

Mintea, ca si trupul, au ca principiu formator si intretinator miscarea; deci e un instinct natural, conditie necesara existentei. Insa demersul cognitiv are ritm asemeni respiratiei – dupa o repriza de expansiune, facuta prin intermediul simturilor, vine o repriza de "rumegare" a celor descoperite. Tot asa, la un alt nivel, dupa starea de veghe a mintii urmeaza starea de somn.

Acelasi baleiaj se evidentiaza si la nivelul atentiei catre spirit/lume - cind trairea in lumesc devine dureroasa sau nemultumitoare ne indreptam instinctiv atentia catre cele de dincolo de lume, ceea ce unii numesc ale duhului, altii ale sufletului, sau ale spiritului, ori spun direct "catre Dumnezeu".

Cum percepem realitatea?

Amidi: Gradul de evolutie al unei persoane este dat de gradul de ancorare in realitate al acesteia?

Teo: Evolutia launtrica, spirituala e masura a capacitatii de a percepe realitatea, nu masura a ancorarii in realitate. In mod practic toti suntem perfect ancorati in realitate, orice existenta se desfasoara cu totul in realitate.

De subliniat ca realitatea nu este atit de greu de aflat, cit este de acceptat. Atita timp cit ne identificam launtric cu eul de care ne-am trezit legati odata cu intrarea in viltoarea lumii, tremuram odata cu el intre binele si raul lui. Iar faptul ca stim acestea nu ne scapa de rau, ci doar ne indeamna sa cautam solutia dincolo de eu.

Despre Sens

Teo: Cu timpul toti intelegem ca existenta are ca si caracteristica esentiala miscarea, transformarea, tremurul continuu. Iar miscarea are ca principal parametru sensul, vectorul ce uneste punctul de pornire cu cel de sosire; vector ce se naste din unirea clipei trecute cu cea prezenta, si care arunca clipa prezenta spre cea viitoare. Asadar tot ce exista, o face cu sens, are sens.

Pentru om gradul de constienta deriva direct din calitatea cunoasterii sensului propriilor miscari ( si derivat , a sensului miscarii a ceea ce il margineste si conditioneaza). A sti de unde vii si incotro te indrepti cuprinde miezul nevoii de a cunoaste.

Asigurarea vietii

Amidi: Imi spui ca este important sa iti poti asigura viata, existenta, libertatea. Nu inteleg de ce existenta – data de Dumnezeu – are nevoie de asigurari. In sensul ca trebuie sa muncesti ca sa poti obtine niste roade de pe urma carora sa iti asiguri masa, locuinta si imbracamintea. Regasesc in Biblie, la izgonirea din Paradis, indemnul de "a trudi pentru a supravietui" contrazis apoi de fraza conform careia pasarile cerului nu isi fac griji ce mananca maine si totusi supravietuiesc.

Oameni cu o constiinta superioara afirma ca secretul vietii consta in "a ramane copil". Copii nu isi fac griji pt asigurarea existentei.

Desigur, toti trebuie sa ne aducem contributia la asigurarea celor necesare, valorificand talentul nativ – si nu denaturat al fiecaruia si desigur, tot ceea ce natura si actualele tehnologii ofera. Apoi, printr-un schimb corect, toti am avea cele necesare vietii.

Ajuta-ma sa inteleg. De ce nu se poate?

Teo: Aici incep subliniind ca intrebarile tale ating, cel mai adesea, teme cu mare complexitate, de aceea prefer sa raspund doar la o parte dintre ele, de obicei la cele prin mijlocirea carora sa-ti poti da tu insati restul de raspunsuri. O sa mai recunosc aici si ca unele intrebari imi starnesc zambetul, insa pentru scurt timp , caci se simte repede seriozitatea problemei in cauza.

Multi tineri si nu numai, se mira de faptul ca sunt necesare eforturi atit de mari chiar si pentru cei mai sinceri aspiranti la intelepciune. Ca si cum doar faptul ca se arata interesati de cele inalte ar fi un motiv suficient pentru a fi scutiti de corvezile oamenilor obisnuiti, din randul carora ei binenteles, nu fac parte. O cauza a acestei atitudini vine din educatie, caci au fost obisnuiti de mici ca interesul pentru a invata aduce automat dupa sine asigurarea tuturor conditiilor de catre parinti si scoala. O alta cauza e credinta ca Divinitatea are in atributii sprijinirea in mod deosebit a celor ce arata interes in apropierea de Ea. Alcatuirea Lumii insa pare a nu tine cont de aceste asteptari. Da, e adevarat ca unii par mai avantajati in aceasta intreprindere, dar doar par, caci vedem adesea cum un start in belsug inabusa ravna.

In incercarea de a parcurge o cale spirituala, sigur e nevoie de adoptarea unui mod de a trai care sa-ti lase timp si energie pentru studiu (de orice fel) , de obicei se indeamna la o viata cu strictul necesar, insa fiecare trebuie sa hotarasca, care este acest strict necesar si cum si-l asigura.

Cat despre aprecierea "a ramane copil", daca este facuta cu adevarat de catre "oameni cu constiinta superioara", inseamna a ramane deschis noului, flexibil la minte si inima, conditie de capatii pentru oricine incearca sa se apropie de adevar.

Ceea ce propui tu spre sfarsit se cheama , usor exagerat, instaurarea comunismului, comunismul fiind o forma de organizare sociala pe care am avut deja prilejul sa o exersam. Nenorocirea e  s-a dovedit deja, ca "toti dupa posibilitati si tuturor dupa nevoi" nu poate functiona decat daca membrii societatii sunt macar in majoritate deja sfinti si stim cu totii ca nu este cazul in asta lume.