Omul e iubire, (...)

A.: Omul e iubire,(...)

Teo: Nu doar.

Cind privim atenti ce si cum cu tendintele inimii, vedem ca tot ce intra in contact cu noi , fie persoane, fie lucruri, fie locuri…, din afara noastra sau din noi, reale sau doar imaginate, stau la pinda avind un singur tel - sa acapareze cit mai mult din iubirea noastra.

Cum ne nastem fara experienta, incepem prin a ne lasa iubirea sa curga din noi inspre ceea ce instinctele ne demonstreaza ca merita, spre propriul suflu de viata, spre locul cel mai asemanator cu cel abia parasit, spre cei si cele peste care ne-am deschis mai intii ochii…. Mai apoi experientele taie in mintea noastra vai noi pe care dorurile se rostogolesc, iar directiile le alegem atit instinctiv ori inertial, cit si cu buna stiinta. Le lasam adeseori sa goneasca sub propia greutate, dar pe unele le si impingem cu ambitie. Durerile fie ca incep sau se termina cu temeri, ridica dealuri si munti in calea acestor ape ale afectivitatii, iar placerile afunda depresiuni, unde a curge vine de la sine. Patimile taie hauri adinci, formind cascade, pe care daca nu le oprim la timp, ne pot consuma cu totul.

Goana aceasta a iubirii o numim viata, iar cele ce ne trag spre ele iubirea o fac din instinct de supravietuire, caci valurile iubirii noastre sint cele ce le tin in viata.

Asa ca daca privim in jur sau la noi insine avem in fata gradinile pe care iubirile noastre le-au udat. Cind facem asta mai mereu suntem surprinsi, fiindca vedem multe ce nu ne plac si intelegem greu cum de exista rau si urit cind noi am iubit doar binele si frumosul.

Intilnesc adesea indemnuri la a iubi, de parca ar exista cineva care sa poata sa nu o faca. Putem alege, dar numai ce iubim, nu daca iubim. Pina si ura e o iubire, a visului de a nu mai fi sub influenta a ceea ce urim. Pina si delasarea cea mai intunecata e o iubire, iubirea lipsei oricarui efort. Iar experienta de viata se zideste din amintirile iubirilor, pe care le-am schimbat in timp, tot cautind ceva ce sa ne merite iubirea .

Omul insa nu e doar iubire, ci si gradina, ce are nevoie sa fie iubita pentru a exista.

A Fi sau.......

Amidi: Ce presupune starea de a fi?

Teo: Cei care au trecut pragul vederii in Duh, spun ca au reusit aceasta tocmai prin trecerea launtrica de la a fi ceva (cineva, un sine) la a fi in Sine. Ceilalti se impart in credinciosi, care cred ca exista Duh, ce da viata Lumii si necredinciosi, care spun ca doar ce e manifest exista.

Uite, judecind chiar strict materialist, stiinta ne demonstreaza ca ceea ce noi resimtim ca fiind e doar o iluzie, caci privite indeaproape lucrurile se dezvaluie ca alcatuite din componente din ce in ce mai mici (ex.: atomii doar in aparenta par a fi mici sfere, caci in fapt iluzia invelisului sferic este data de trecerea in viteza a electronilor din alcatuirea lor…), pina acolo incit spre capat pare a fi… nimic – Nimicul tremurind, iata ce naste iluzia numita Lume.

Ce face ca nimicul sa tremure? La aceasta intrebare nu se poate afla raspunsul disecind materia. Mai mult, nici Cei ce stiu nu ne pot arata si cind incearca sa ne explice, citi putem intelege?

De exemplu:

" Stiti unde Ma duc si stiti si calea intr-acolo.

Doamne, I-a zis Toma, nu stim unde Te duci, cum am putea sa stim calea?

Iisus i-a zis: Eu sunt calea si adevarul si viata; nimeni nu vine la Tatal decit prin Mine.

Daca M-ati fi cunoscut pe Mine, ati fi cunoscut si pe Tatal Meu. Si de acum incolo Il veti cunoaste, si L-ati si vazut.

Doamne, I-a zis Filip, arata-ne pe Tatal si ne este de ajuns.

Iisus i-a zis: De atita timp sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filip? Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. Cum zici tu : Arata-ne pe Tatal? "

Ioan 14.4-9

Ce castigam si ce pierdem in fata Mortii

D. : Recent a murit mama prietenului meu, luandu-ne pe nepregatite. La inmormantare, in timp ce arunca pamantul peste sicriu, dintr-o data m-a strabatut un gand: La ce bun ne zbatem, luptam, strangem din dinti, cumparam obiecte, ne certam si ne cerem drepturile.....toate isi pierd importanta in fata mortii....De ce ne zbatem atata? Asa ca de atunci incerc sa nu mai analizez totul, sa las intrebari fara raspuns. Stiu ca suna trist ce scriu, dar anul asta mi-a fost mai greu. Asa ca sfatul meu e sa incerci sa te bucuri de fiecare moment, nu mai analiza , traieste pur si simplu.

　

Teo. : (…) Imi pare rau pentru pierderea ta. Cit despre atitudinea in fata desartaciunii si perisabilitatii vietii, eu am hotarit demult ca indiferenta e cea mai rea. Insasi "a trai" pt mine e cel mai aproape de "a intelege", "a cunoaste" si "a te intelege". Si pentru ca e mult de cind o experienta asemanatoare cu cea amintita de tine m-a determinat sa vreau a afla direct, nu doar din citite si auzite, un raspuns la marile intrebari (e ceva dincolo de moarte..., chiar exista Dumnezeu... ?), pot sa-ti spun apasat ca viata insasi, asa nesigura si adeseori dureroasa, dobindeste gust si sens abia cind afli efectiv, direct, ce si cum inseamna moartea. Deci indemnul meu e dimpotriva, priveste in jur, cauta in marile carti ale omenirii si vei afla ca deja exista o experienta acumulata in cultura umanitatii despre adevaratele solutii pentru depasirea Marii Temeri, Moartea.Vei fi uimita inca de la primii pasi cum de ai omis atita vreme sa te bucuri de cele mai inalte trairi date spre experimentare omului! ( ... )

A fi sau a nu fi casatorit......

A.T: Ce poti sa faci sa tina o casnicie o viata intreaga? De exemplu eu vreau sa ma marit, dar am o frica incredibila, ma uit in jur... vad atatea divorturi, sau depinde foarte mult si de mana destinului; dar se zice ca omul isi face viata cu mana lui, nu stiu daca intelegi ideea mea .

Nu mai stiu ce sa cred, stiu ca sa stau cu frica nu e bine.

Teo: Relatiile umane in general stii ca sint foarte complexe, si de aici si fragilitatea lor. Sa ne temem de pierderea a ceva drag e normal, nu trebuie sa ne lasam coplesiti doar.


Ca in toate faptele noastre noi nu putem decat sa ne facem datoria, restul nu depinde de noi...Iar la capitolul datorii intra motivele pentru care alegi sa te casatoresti cu cineva: daca o faci sub impulsul nevoilor superficiale, culegi rezultate pe masura, daca insa ceea ce te determina tine de cele de profunzime, alta va fi situatia.

Daca tu il vrei pe el si el te vrea pe tine, in primul rand pentru valorile de suflet, sansele ca relatia sa dureze sunt mari , caci in domeniul celor profunde timpul apropie.

Granita idealism-realism-optimism

Amidi: Care este granita dintre iluzia adolescentina - idealism, realism si optimism? Oare optimismul are sanse sa se transforme in idealism? Idealismul neaga realitatea, este precum o visare. Optimismul nu neaga prezentul ci incearca sa-l transforme intr-o realitate viitoare mai buna, mai frumoasa.

Realismul se detaseaza de asteptari si observa. Dar viitorul, pentru a fi creat, are nevoie de actiune. Eu cred ca a fi optimist inseamna a actiona. A fi realist inseamna a observa. Este oare suficienta observatia? Ce aduce ea?

Teo: Imi amintesc o gluma in care se spunea ca pesimistul este un optimist cu experienta.

Eu inteleg ca nimeni nu poate fi cu adevarat si total pesimist, caci o astfel de atitudine e incompatibila cu viata. Pentru a putea trai ai nevoie de speranta.

Am sa folosesc o alta gluma pt a explica ce inteleg eu prin a privi cu realism : "cei ce merg cu bicicleta indelung urca si au vintul in fata indiferent de directia in care se deplaseaza."

Ca toate cele ce exista se indreapta spre dizolvare, inexistenta…, e o concluzie limpede pt orice om cu experienta . Cei ce pot privi la cele trecatoare cu detasare (care isi au reazamul launtric dincolo de ele) zic ca acesta este firesc, nici bun nici rau in sine. Cei ce sint prinsi in cele trecatoare devin pesimisti sau optimisti dupa cum sunt influentati de transformarile fenomenelor de care sunt constienti.

Viziunea adolescentina e caracterizata in general de superficialitate , ceea ce lasa loc de extremism - uneori idealista, alteori apocaliptica.

Asigurarea vietii

Amidi: Imi spui ca este important sa iti poti asigura viata, existenta, libertatea. Nu inteleg de ce existenta – data de Dumnezeu – are nevoie de asigurari. In sensul ca trebuie sa muncesti ca sa poti obtine niste roade de pe urma carora sa iti asiguri masa, locuinta si imbracamintea. Regasesc in Biblie, la izgonirea din Paradis, indemnul de "a trudi pentru a supravietui" contrazis apoi de fraza conform careia pasarile cerului nu isi fac griji ce mananca maine si totusi supravietuiesc.

Oameni cu o constiinta superioara afirma ca secretul vietii consta in "a ramane copil". Copii nu isi fac griji pt asigurarea existentei.

Desigur, toti trebuie sa ne aducem contributia la asigurarea celor necesare, valorificand talentul nativ – si nu denaturat al fiecaruia si desigur, tot ceea ce natura si actualele tehnologii ofera. Apoi, printr-un schimb corect, toti am avea cele necesare vietii.

Ajuta-ma sa inteleg. De ce nu se poate?

Teo: Aici incep subliniind ca intrebarile tale ating, cel mai adesea, teme cu mare complexitate, de aceea prefer sa raspund doar la o parte dintre ele, de obicei la cele prin mijlocirea carora sa-ti poti da tu insati restul de raspunsuri. O sa mai recunosc aici si ca unele intrebari imi starnesc zambetul, insa pentru scurt timp , caci se simte repede seriozitatea problemei in cauza.

Multi tineri si nu numai, se mira de faptul ca sunt necesare eforturi atit de mari chiar si pentru cei mai sinceri aspiranti la intelepciune. Ca si cum doar faptul ca se arata interesati de cele inalte ar fi un motiv suficient pentru a fi scutiti de corvezile oamenilor obisnuiti, din randul carora ei binenteles, nu fac parte. O cauza a acestei atitudini vine din educatie, caci au fost obisnuiti de mici ca interesul pentru a invata aduce automat dupa sine asigurarea tuturor conditiilor de catre parinti si scoala. O alta cauza e credinta ca Divinitatea are in atributii sprijinirea in mod deosebit a celor ce arata interes in apropierea de Ea. Alcatuirea Lumii insa pare a nu tine cont de aceste asteptari. Da, e adevarat ca unii par mai avantajati in aceasta intreprindere, dar doar par, caci vedem adesea cum un start in belsug inabusa ravna.

In incercarea de a parcurge o cale spirituala, sigur e nevoie de adoptarea unui mod de a trai care sa-ti lase timp si energie pentru studiu (de orice fel) , de obicei se indeamna la o viata cu strictul necesar, insa fiecare trebuie sa hotarasca, care este acest strict necesar si cum si-l asigura.

Cat despre aprecierea "a ramane copil", daca este facuta cu adevarat de catre "oameni cu constiinta superioara", inseamna a ramane deschis noului, flexibil la minte si inima, conditie de capatii pentru oricine incearca sa se apropie de adevar.

Ceea ce propui tu spre sfarsit se cheama , usor exagerat, instaurarea comunismului, comunismul fiind o forma de organizare sociala pe care am avut deja prilejul sa o exersam. Nenorocirea e  s-a dovedit deja, ca "toti dupa posibilitati si tuturor dupa nevoi" nu poate functiona decat daca membrii societatii sunt macar in majoritate deja sfinti si stim cu totii ca nu este cazul in asta lume.

Teo despre mine

Teo: Incercand sa sintetizez cele pe care le stiu despre tine, lucru firesc la inceputul unei comunicari, realizez ca nu sunt prea multe - cateva date biografice, cateva fotografii, nu foarte recente, cateva e-mail-uri si doua-trei convorbiri telefonice, ceva dintre preocupari afisate pe FB... . In urma acestei analize imi ramane in prima instanta entuziasmul tau crescand fata de relatia noastra si nevoia mea de a fi atent la a nu gresi cand ma reped cu sfaturi　ori 　in a nu omite sublinieri importante.

Acum am sa iti fac un compliment, intentionat inaintea unei observatii critice: am intilnit foarte rar o hotarare atit de navalnica in a lua masuri de indreptare inspre bine, ce par a fi insotite de bucurie, mai ales la persoane ce au trecut nu de curind, de copilarie. Oamenii ajunsi la maturitate biologica capata cel mai adesea o rezistenta la schimbare si chiar atunci cand o consimt o fac mai cu seama , fara entuziasm - fapt ce dauneaza grav rezultatelor. Ramine de vazut acum "cat te tine" ast avant.

　　　

Cu referire la atitudinea ta de pina acum fata de miscare: poate parea o slabiciune intarita de circumstante, dar daca privesti mai atenta o sa afli ca la baza acestei situatii se afla lipsuri mari in ce priveste sinceritatea cu care iti traiesti viata in general.

Sper sa nu fi fost prea dur in afirmatii. Subliniez ca modul clar si ordonat in care iti exprimi trairile intra puternic in conflict cu etichetarea de mai sus, lasind loc　la mari asteptari de bine.