Iubirea si detasarea

TC: "Eu cred ca...., iubirea si detasarea merg mana in mana. "

Teo: "Da, tensiunea creata intre necesitatea de a fi atasat de cele ale lumii, conditie necesara pentru a putea exista – influenta si cunoaste imprejurimile, si nevoia de a te detasa, pentru a nu deveni captiv celor lumesti si pentru a putea avea o viziune de ansamblu, este pina la urma marea noastra povara, crucea ce vrem sau nu, trebuie sa o purtam . De fapt omul nu are de purtat o cruce, ci e el insusi una, intersectie a orizontalului cu Verticalul. Idealul este ca iubirea noastra sa fie egala cu detasarea noastra pentru fiecare fenomen ajuns in fata constiintei noastre - aceasta fiind de fapt starea de sfintenie."

De ce ne este frica?

Amidi: Despre frica. Ce anume ne ofera protectie fata de ceva ce percepem negativ? Construim noi raul si apoi ii raspundem cu frica?

Teo: Fundamental doua sunt fortele ce ne indeamna la actiune, dorinta de bine si teama de rau. Nu exista loc printre cele trecatoare unde sa putem scapa de temeri.

Se spune ca a fi curajos nu inseamna sa nu ai frica ci sa iti stapinesti temerile. Stapanirea aceasta are insa nevoie de cunostinta unui refugiu, loc de retragere sigur si accesibil.

Daca ii intrebi pe oameni despre refugiul lor fata de marile pericole, si mai ales fata de moarte, aproape toti iti vor raspunde: "Dumnezeu". Dar cati dintre ei stiu drumul catre El?