Dialog despre trecut

Amidi: nu crezi ca trecutul este trecut?

Teo: Dintr-un anumit punct de vedere sintem trecutul nostru cumulat

Amidi: nu prea sunt de acord

Teo: E dreptul tau. De ce?

Amidi: Cred ca este o mare greseala sa iti raportezi prezentul la trecut..........sa REactionezi la evenimente pe baza experientelor trecute in loc de a actiona cu mult curaj in prezent. Cred ca in acest mod poti trai viata deplin.......fara reveniri in trecut

Teo: Actionam in prezent, dar o facem cu abilitati si mijloace dobandite in trecut

Amidi: Asta ar insemna sa nu mai iubim....pt ca iubirea te face si sa suferi; sa nu mai fim buni pt ca am suferit cand am fost; sa ne fie frica pt ca in trecut ne-am "ars".

Teo: Nu, nicidecum. Inseamna ca vom alege ce si cum sa iubim pe masura experientelor trecute. Nu putem alege daca trecutul il purtam cu noi. Asta e realitatea dincolo de dorinta.

Se spune ca noi putem termina cu trecutul, dar trecutul nu termina cu noi.

Amidi: Adica suntem dominati de trecut..........

Teo: Adica ceea ce suntem s-a construit in trecut

Amidi: nu crezi in depasirea conditionarilor?

Teo: Ba da, dar nu peste noapte, si nu usor

Calea spirituala

Amidi: Mi-am acordat un pic mai mult timp pentru a ma gandi la dialogul nostru. Nu vreau sa fac presupuneri inutile, motiv pentru care te voi intreba direct ceea ce mi se pare neclar.

Iti multumesc inca o data pt increderea pe care o acorzi intentiilor mele. Chiar imi doresc sa stiu, sa simt, sa (ma) descopar, sa evoluez, sa constientizez, sa iubesc ......mai mult........atat cat imi permite nivelul meu actual.

Teo: Incep prin a te asigura ca in ce priveste rabdarea mea nu trebuie sa-ti faci griji; motivul pt care raspund sau nu unei solicitari in cele ale spiritului nu tine nicidecum de durata ci doar de sinceritatea solicitarii. Pe de alta parte va trebui sa tii seama ca si eu, la fel ca oricine, sint conditionat in indeplinirea promisiunilor (responsabilitati asumate).

Amidi: Desigur, 1000 de carti teoretice nu fac cat o experienta unui singur minut de simtire. Insa aceste experiente, necoordonate cum trebuie, ma sperie. Ma sperie pt ca nu stiu indeajuns de mult?

Teo: Acum, sa revenim la incercarea mea de a-ti schita despre ce si cum e cu Calea spirituala. In prima instanta e necesar sa subliniez ca una este incercarea de a intelege asa, ca pt cultura generala, despre ce este vorba in domeniul unei practici spirituale, si alta e practicarea in sine. Pina acum am raspuns primului tip de solicitare. Pt a trece la cel de al doilea tip, inainte de toate, e nevoie sa ne cunoastem mai bine, nevoie data mai ales de necesitatea comunicarii dincolo de cuvant.

De ce ne-am intalnit?

Amidi: Interesant cum a inceput dialogul nostru si ce parcurs a ales pentru a se desfasura.....adica acest blog.

Simt ca si tu, ca atatea alte persoane, ai aparut in viata mea cu un scop......la fel si cartile pe care le-am atras in calea mea si care mi-au servit drept ghid......mai am un foarte lung drum de parcurs.....dar nu sunt singura pe acest drum.....

Deciziile le iau, in cea mai mare parte, ascultandu-mi inima si nu mintea......si am incredere intr-o Lumina speciala care ma conduce......
Simt ca esti un suflet deosebit si ma bucur ca ne-am intersectat. Stiu ca imi vei spune exact ceea ce am nevoie sa stiu.

Teo: Nu stiu daca sint la inatimea asteptarilor tale in a "spune exact ceea ce am nevoie sa stiu", dar sigur imi va face placere sa impartasesc ganduri cu tine.


Despre luarea deciziilor ascultand inima mai degraba decit mintea - e usor de inteles de ce inima si mintea ar fi de dorit sa inainteze umar linga umar, dar cine se poate pune cu toanele inimii si obsesiile mintii? E totusi bine ca sti cum stai , si deci poti , caci chiar trebuie, sa controlezi cit de cit decalajul intre acestea.

“In lumea spirituala, o persoana devine prezenta pentru alta doar daca isi doreste intens prezenta sa, caci isi concentreaza gandul asupra celuilalt si se pune in stadiul mental al acestuia; si invers, o persoana e departata de alta in masura in care ii poarta aversiune.

Cand cineva merge dintr-un loc in altul in propriul sau oras sau in curti ori gradini, sau in alte zone in afara societatii sale, ajunge mai repede cand o doreste cu nerabdare si mai tarziu cand nu este la fel de nerabdator; desi drumul este acelasi, este lungit sau scurtat in functie de intensitatea dorintei sale.”
(citat din Emanuel Swedenborg, din cartea sa, Raiul si iadul)