marți, 28 februarie 2012

Omul e iubire, (...)


A.: Omul e iubire,(...)

Teo: Nu doar.
Cind privim atenti ce si cum cu tendintele inimii, vedem ca tot ce intra in contact cu noi , fie persoane, fie lucruri, fie locuri…, din afara noastra sau din noi, reale sau doar imaginate, stau la pinda avind un singur tel - sa acapareze cit mai mult din iubirea noastra.
Cum ne nastem fara experienta, incepem prin a ne lasa iubirea sa curga din noi inspre ceea ce instinctele ne demonstreaza ca merita, spre propriul suflu de viata, spre locul cel mai asemanator cu cel abia parasit, spre cei si cele peste care ne-am deschis mai intii ochii…. Mai apoi experientele taie in mintea noastra vai noi pe care dorurile se rostogolesc, iar directiile le alegem atit instinctiv ori inertial, cit si cu buna stiinta. Le lasam adeseori sa goneasca sub propia greutate, dar pe unele le si impingem cu ambitie. Durerile fie ca incep sau se termina cu temeri, ridica dealuri si munti in calea acestor ape ale afectivitatii, iar placerile afunda depresiuni, unde a curge vine de la sine. Patimile taie hauri adinci, formind cascade, pe care daca nu le oprim la timp, ne pot consuma cu totul.

Goana aceasta a iubirii o numim viata, iar cele ce ne trag spre ele iubirea o fac din instinct de supravietuire, caci valurile iubirii noastre sint cele ce le tin in viata.

Asa ca daca privim in jur sau la noi insine avem in fata gradinile pe care iubirile noastre le-au udat. Cind facem asta mai mereu suntem surprinsi, fiindca vedem multe ce nu ne plac si intelegem greu cum de exista rau si urit cind noi am iubit doar binele si frumosul.

Intilnesc adesea indemnuri la a iubi, de parca ar exista cineva care sa poata sa nu o faca. Putem alege, dar numai ce iubim, nu daca iubim. Pina si ura e o iubire, a visului de a nu mai fi sub influenta a ceea ce urim. Pina si delasarea cea mai intunecata e o iubire, iubirea lipsei oricarui efort. Iar experienta de viata se zideste din amintirile iubirilor, pe care le-am schimbat in timp, tot cautind ceva ce sa ne merite iubirea .

Omul insa nu e doar iubire, ci si gradina, ce are nevoie sa fie iubita pentru a exista.

sâmbătă, 18 februarie 2012

REcaderea in Ego

Foto: Oglinda simbolica
A: "Intr-adevar, daca, dupa ce au scapat de intinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, se incurca iarasi si sunt biruiti de ele, starea lor de pe urma se face mai rea decat cea dintai.” 2 Petru 2:20 (NT)
Asadar, cunoasterea Adevarului nu este o operatiune simpla si banala, disponibila pentru toata lumea, cum poate parea in aparenta; ci este o chemare scumpa,... riscanta si care nu ofera cale de intoarcere odata ce ai fost ales, asa cum spune si versetul. Dupa ce ai fost adus in El si ai gustat din Adevar, nu te mai poti intoarce la felul tau de viata cu care erai obisnuit, nici la ale tale obiceiuri, chiar de intreaga lume ti-ar sta impotriva. De ce? Pentru ca tu ai aflat... pentru ca tu stii... pentru ca tu ai gustat din ceva la care nu multi au acces si pentru ca instinctiv SIMTI ca aceea e SINGURA realitate care ramane in picioare la final... .
 
Teo: Citatul amintit de tine (ce e la rindu-i o reamintire a pildei hristice pe aceasta tema) exprima aproape opusul a ceea ce afirmi tu mai jos. Daca nu cazi in reflexul supararii pe aceasta remarca a mea, reciteste scrisele din citat pe fondul unei atitudini mai modeste. De vei reusi, vei vedea ca apostolul subliniaza tocmai faptul ca nici macar cei mai daruiti dintre oameni, "ce au scapat de intinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului..." nu au victoria asigurata, daca "se incurca iarasi si sunt biruiti...". Asa ca faptul " ca tu ai aflat...pt ca stii...pt ca ai gustat..." nu e garantie ca nu ai "cale de intoarcere odata ce ai fost ales".

Cum usor se vede si din postarile pe teme spirituale de pe net, lumea-i plina de expresii ale asumarii de catre ego chiar si a celor mai deosebite trairi. Adica de manifestari ale oamenilor care, ajungind in posesia unor cunostinte si experiente mai inalte, pica in pacatul mindriei, asumindu-si nu doar meritul eforturilor depuse, ci si statutul de ales, de fiinta aparte, din capul locului speciala si de neasemanat cu gloata.

De fapt de aceasta incercare nu scapa nimeni, si ramine deschisa pe tot parcursul Caii, si chiar daca e adevarat ca experimentarea unor trairi ce iti prilejuiesc gustarea celor de dincolo de materialitate se constituie intr-un ajutor exceptional in a iti sustine rivna pentru inaltimi , tot adevarat este si ca noile energii dobindite odata cu parcurgerea acestor experiente pot fi foarte usor folosite de catre slabiciunile noastre, odata aduse in puterea egoului, fapt ce se soldeaza cu o cadere extrem de pagubitoare.

Pilda hristica unde sintem avertizati de pericolul recaderii :
" Duhul necurat, cind iese afara dintr-un om, umbla prin locuri fara apa si cauta odihna. Fiindca nu o gaseste zice: "Ma voi intoarce in casa mea, de unde am iesit."
Si cind vine, o gaseste maturata si impodobita.
Atunci se duce si mai ia cu el alte sapte duhuri mai rele decit el, intra impreuna in casa, se aseaza in ea si starea de pe urma a omului acela ajunge mai rea decit cea dintii. "
Luca 11.24
Iar dovada clara ca nici macar El, Iisus, nu a fost ferit de ispita mindriei o gasim si in Luca 4.1 .

Sa luam aminte deci si sa ne incordam atentia imediat ce simtim in noi inclinatia de a ne considera persoane speciale doar pentru ca am reusit sa scoatem o parte din mizeria din noi.

miercuri, 1 februarie 2012

Un an de Dialog

S-au adunat zile cit sa incapa intr-un an de cind asezam in acest colt de tablita cerata virtuala semne oglindind preocupari de spirit. Suntem incintati de numarul mare de prieteni, nadajduind ca macar o zi din anul trecut a fost mai insorita pentru fiecare dintre ei si datorita cuvintelor citite aici. Speram sa raminem si pe mai departe precum o fintina cu apa buna, care asteapta pe oricine, oricind. Fie-ne dupa curatenia inimii si limpezimea mintii!