D. : Recent a murit mama prietenului meu, luandu-ne pe nepregatite. La inmormantare, in timp ce arunca pamantul peste sicriu, dintr-o data m-a strabatut un gand: La ce bun ne zbatem, luptam, strangem din dinti, cumparam obiecte, ne certam si ne cerem drepturile.....toate isi pierd importanta in fata mortii....De ce ne zbatem atata? Asa ca de atunci incerc sa nu mai analizez totul, sa las intrebari fara raspuns. Stiu ca suna trist ce scriu, dar anul asta mi-a fost mai greu. Asa ca sfatul meu e sa incerci sa te bucuri de fiecare moment, nu mai analiza , traieste pur si simplu.
Teo. : (…) Imi pare rau pentru pierderea ta. Cit despre atitudinea in fata desartaciunii si perisabilitatii vietii, eu am hotarit demult ca indiferenta e cea mai rea. Insasi "a trai" pt mine e cel mai aproape de "a intelege", "a cunoaste" si "a te intelege". Si pentru ca e mult de cind o experienta asemanatoare cu cea amintita de tine m-a determinat sa vreau a afla direct, nu doar din citite si auzite, un raspuns la marile intrebari (e ceva dincolo de moarte..., chiar exista Dumnezeu... ?), pot sa-ti spun apasat ca viata insasi, asa nesigura si adeseori dureroasa, dobindeste gust si sens abia cind afli efectiv, direct, ce si cum inseamna moartea. Deci indemnul meu e dimpotriva, priveste in jur, cauta in marile carti ale omenirii si vei afla ca deja exista o experienta acumulata in cultura umanitatii despre adevaratele solutii pentru depasirea Marii Temeri, Moartea.Vei fi uimita inca de la primii pasi cum de ai omis atita vreme sa te bucuri de cele mai inalte trairi date spre experimentare omului! ( ... )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu