Iubirea si detasarea

TC: "Eu cred ca...., iubirea si detasarea merg mana in mana. "

Teo: "Da, tensiunea creata intre necesitatea de a fi atasat de cele ale lumii, conditie necesara pentru a putea exista – influenta si cunoaste imprejurimile, si nevoia de a te detasa, pentru a nu deveni captiv celor lumesti si pentru a putea avea o viziune de ansamblu, este pina la urma marea noastra povara, crucea ce vrem sau nu, trebuie sa o purtam . De fapt omul nu are de purtat o cruce, ci e el insusi una, intersectie a orizontalului cu Verticalul. Idealul este ca iubirea noastra sa fie egala cu detasarea noastra pentru fiecare fenomen ajuns in fata constiintei noastre - aceasta fiind de fapt starea de sfintenie."

Implicatiile sinceritatii

Amidi: Crezi ca poti fi complet sincer cu ceilalti ? Adevarul creeaza de multe ori greutati sau piedici in atingerea unui scop personal. Ce faci atunci?

Teo: Faptul ca sinceritatea este o virtute de capatai o stim mai toti. Ceea ce putini realizeaza este efectiv de ce.

Unul dintre motivele mai putin evidente este dat de faptul ca mecanismele launtrice construite pentru a fi in stare sa minti sint responsabile de incapacitatea de a vedea adevarul.

Altfel spus, exprimarea voit distorsionata construieste gresit in mintea celui ce exprima canalele prin intermediul carora acesta si recepteaza informatiile din afara. Deci informatiile din afara ajung distorsionate in mintea celui ce minte tocmai datorita distorsiunilor produse de procesul exprimarii voit neadevarate. Si astfel trebuie inteleasa expresia "mintind pe ceilalti te minti, de fapt, pe tine".

Tipuri de Calatorii

Amidi: De ce simtim constant nevoia de a calatori? Vrem sa exploram lumea, sa descoperim lucruri/locuri noi. Vrem de aceea sa mergem cat mai departe, sa evadam....Mereu spre exterior....

Teo: In primul rind nu este adevarat ca mereu simtim nevoia de a calatori in exterior. O dovada este chiar demersul nostru de pe aceasta pagina. Si chiar daca te referi la tendinta naturala a mintii de a descoperi noi si noi " peisaje", tot nu e adevarat ca ar fi o manifestare constanta.

Mintea, ca si trupul, au ca principiu formator si intretinator miscarea; deci e un instinct natural, conditie necesara existentei. Insa demersul cognitiv are ritm asemeni respiratiei – dupa o repriza de expansiune, facuta prin intermediul simturilor, vine o repriza de "rumegare" a celor descoperite. Tot asa, la un alt nivel, dupa starea de veghe a mintii urmeaza starea de somn.

Acelasi baleiaj se evidentiaza si la nivelul atentiei catre spirit/lume - cind trairea in lumesc devine dureroasa sau nemultumitoare ne indreptam instinctiv atentia catre cele de dincolo de lume, ceea ce unii numesc ale duhului, altii ale sufletului, sau ale spiritului, ori spun direct "catre Dumnezeu".

Evolutia - amintire sau creatie?

Amidi: Este evolutia o reamintire a ceea ce suntem de fapt? Sau o creatie permanenta a ceea ce este?

Teo: Si una si cealalta. Privind dinspre spirit, evolutia e reamintire; privind dinspre materie, evolutia este creatie permanenta.

Cum percepem realitatea?

Amidi: Gradul de evolutie al unei persoane este dat de gradul de ancorare in realitate al acesteia?

Teo: Evolutia launtrica, spirituala e masura a capacitatii de a percepe realitatea, nu masura a ancorarii in realitate. In mod practic toti suntem perfect ancorati in realitate, orice existenta se desfasoara cu totul in realitate.

De subliniat ca realitatea nu este atit de greu de aflat, cit este de acceptat. Atita timp cit ne identificam launtric cu eul de care ne-am trezit legati odata cu intrarea in viltoarea lumii, tremuram odata cu el intre binele si raul lui. Iar faptul ca stim acestea nu ne scapa de rau, ci doar ne indeamna sa cautam solutia dincolo de eu.

Importanta zodiilor

A.T.: Pentru ca sunt si eu tot rac si imi displace total zodia mea..., sa stii ca 50% poti sa zici ceva despre un om aflandu-i zodia: suntem sensibili, visatori, prea sensibili...

Teo: Importanta zodiei e supraevaluata. Daca analizam mai detasati vedem ca fiecare zodie are, ca medie, aceleasi sanse. Zodia, in general, ne influenteaza, dar superficial, felul in care ne manifestam. Sunt mult mai importante datul biologic, educatia, mediul apropiat in general..., dar mai cu seama cum alegem sa le folosim.

De exemplu in cazul tau, prea sensibilitatea de care spui ca esti dezamagita poate fi contrabalansata prin dezvoltarea instinctului de analiza rationala a situatiilor in care te afli.

Egoism manifest sub nume diverse...

A.T: Crezi ca exista diavoli asa cum biserica crestina ne invata, acele creaturi urate cu coarne care te sperie? Vedem fel si fel de oameni care sustin ca sunt posedati, cand eram copil credeam si imi era frica, acum parca nu mai cred, nu le vad ca pe niste creaturi urate cu cornite care ne asteapta in iad ca sa ne arda din cauza pacatelor; unii zic ca ar fi vorba de niste energii negative...

Teo: Daca analizezi atent vei vedea ca raul din tine si din afara ta e generat din egoism. Egoismul e Diavolul, "Printul lumii acestea" cum spune Iisus. Egoul e parte din constructia firii, dar asezarea egoului ca stapan al firii, aceasta este egoismul. Totul depinde unde pui Centrul.

Atunci cand nu ai in stapanire tendintele egoiste se poate numi ca esti posedat. Aceasta posedare este o constructie mentala pe care omul o realizeaza, mai mult sau mai putin constient. Cu fiecare alegere facuta privind doar la interesul ingust al unei nevoi superficiale, punem o caramida la zidirea indracirii. Si cu fiecare fapta facuta avand in vedere totul, surpam un perete din constructia raului din noi.

A fi sau a nu fi casatorit......

A.T: Ce poti sa faci sa tina o casnicie o viata intreaga? De exemplu eu vreau sa ma marit, dar am o frica incredibila, ma uit in jur... vad atatea divorturi, sau depinde foarte mult si de mana destinului; dar se zice ca omul isi face viata cu mana lui, nu stiu daca intelegi ideea mea .

Nu mai stiu ce sa cred, stiu ca sa stau cu frica nu e bine.

Teo: Relatiile umane in general stii ca sint foarte complexe, si de aici si fragilitatea lor. Sa ne temem de pierderea a ceva drag e normal, nu trebuie sa ne lasam coplesiti doar.


Ca in toate faptele noastre noi nu putem decat sa ne facem datoria, restul nu depinde de noi...Iar la capitolul datorii intra motivele pentru care alegi sa te casatoresti cu cineva: daca o faci sub impulsul nevoilor superficiale, culegi rezultate pe masura, daca insa ceea ce te determina tine de cele de profunzime, alta va fi situatia.

Daca tu il vrei pe el si el te vrea pe tine, in primul rand pentru valorile de suflet, sansele ca relatia sa dureze sunt mari , caci in domeniul celor profunde timpul apropie.

Egal intre suflete?

Amidi: Sufletele oamenilor sunt egale, uniforme? Inainte si dupa viata. Au varste diferite, dar o sursa unica? Vibratii diferite dar acelasi canal de lumina? Cum este masurata evolutia unui suflet?

Teo: Daca ne referim la suflet ca strat in alcatuirea fiintei (corpul suflurilor vitale sau corp de energie…), sigur ca ii putem atribui caracteristicile esentiale specifice lumescului: nastere, procesualitate… .

Multi oameni insa numesc suflet duhul, spiritul. Si despre duh stim ca e necreat si nemuritor, caci e din Dumnezeu si la El se intoarce.

De ce ne este frica?

Amidi: Despre frica. Ce anume ne ofera protectie fata de ceva ce percepem negativ? Construim noi raul si apoi ii raspundem cu frica?

Teo: Fundamental doua sunt fortele ce ne indeamna la actiune, dorinta de bine si teama de rau. Nu exista loc printre cele trecatoare unde sa putem scapa de temeri.

Se spune ca a fi curajos nu inseamna sa nu ai frica ci sa iti stapinesti temerile. Stapanirea aceasta are insa nevoie de cunostinta unui refugiu, loc de retragere sigur si accesibil.

Daca ii intrebi pe oameni despre refugiul lor fata de marile pericole, si mai ales fata de moarte, aproape toti iti vor raspunde: "Dumnezeu". Dar cati dintre ei stiu drumul catre El?