Teo: Daca vrei sa scapi de primejdia de a gresi in demersurile tale intru realizare spirituala, trebuie sa faci un efort continuu de a fi cat mai sincera cu tine insati - pina la urma toti intuim ca Paradisul inseamna intilnirea cu El si toti intuim ca El ne este f. aproape ; ce recunoastem mai greu si doar tangential este ca intuim si ca apropierea de El e sinonima cu indepartarea de lume si lumesc, domeniu de care adesea sintem nemultumiti, dar mai mereu familiari.
Cati dintre cei ce isi inalta gandul catre Dumnezeu nazuiesc cunoasterea Lui efectiva si cati o fac doar pt a cere ceva dintre cele lumesti? Ne purtam precum o femeie care cere de la sot bani pt a-i cheltui cu amantul, sau precum un adolescent care vrea sa fie tratat ca un adult cand se pune problema drepturilor, dar ca un copil cand vine rindul indatoririlor.
Da, asa se intimpla oricui aflat la inceputul studiului de sine, sa afli ca mintea e doar un instrument pt cunoastere, si ca ea insasi nu cunoaste, e o mare surpriza. E la fel si cu simturile, exemplu: fara ochi nu vedem, dar ochiul insusi nu vede.
Tot adevarat este ca inceputul pe Cale e conditionat de bunastarea trupeasca (sanatate, seninatate...); pe parcurs aceasta dependenta isi pierde din putere, dar e vitala inceputului. La fel se intampla cu toate cele ce tin de traiul in lume, isi pierd puterea de a conditiona progresul spiritual pe masura ce cresti in experienta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu