luni, 12 martie 2012

Traieste clipa!

A. : Incerc sa urmez indemnul : "Traieste clipa!" .

Teo: Acest indemn are in el un potential de lumina deosebit de mare, dar cei mai multi se opresc la intelesul superficial.
Traieste clipa, adica nu te lasa ingreunat de amintiri si inghitit de eforturile destinate delectarilor viitoare, bucura-te de prezent. E oare posibil? Adica efectiv, nu doar ca mutare a atentiei asupra evenimentelor mai apropiate. Orice minte matura si sincera stie ca este cum trecutul a cladit-o si realizeaza ca insasi functionarea ei e o goana continua spre realizarea unui plan, unui vis doritor de mai bine. In lumina acestei sinceritati se adevereste faptul ca aceasta clipa, acest aici si acum nu exista decit ca o granita fara latime intre miscarile din trecut si cele viitoare. Ca sa faci ceva aici si acum , eventual sa te bucuri, trebuie cumva sa te opresti. Cum sa te opresti pe o granita fara latime?

Aceasta granita fara latime insa e singurul loc unde ne putem manifesta. Din perspectiva aceasta clipa e singura care exista, caci trecutul a fost iar viitorul nu e inca. Deci orice am vrea noi, nu putem sa traim decit in prezent. Sa traim, adica sa simtim – direct si din amintiri, sa cintarim in gind si sa alegem cam incotro sa ne continuam miscarea. Toate astea acum, aici, pe granita fara latime. Pare imposibil.
Si totusi functioneaza. De ce?
De ce avem senzatia de stabilitate a momentului prezent, fiind cuprinsi de fapt in curentul fara de oprire al existentei?
Daca m-ai putut urmari pina aici inseamna ca ai ce iti trebuie pentru a afla si raspunsul la aceste din urma intrebari.
A: Cum? Sau unde sa caut raspunsul?

Teo: Raspunsul scurt: meditatie .

A: Eu nu cred ca stiu efectiv sa meditez, nu sint sigur ca stiu ce inseamna asta.

Teo: Meditatia e si traire, si rugaciune si intelegere, la un loc.
Meditatia mai e si concentrare. Iar concentrarea nu e uitarea tuturor cunostintelor exceptind cele despre subiectul asupra caruia meditezi. Concentrarea inseamna folosirea tuturor cunostintelor in incercarea de a oglindii in detaliu fenomenul asupra caruia meditezi. Iar cunostintele nu sunt doar cele aflate din surse exterioare, ci , in egala masura, si cele rezultate din experimentarile launtrice.

A: Cum poate fi meditatia si rugaciune?

Teo: Nu doar ca poate fi, trebuie sa fie. Sentimentul prezentei lui Dumnezeu e si fundamentul oricarei rugaciuni, si principalul efect al rugaciunii. Iar acest sentiment e precum o ancora, care te fereste de ratacirea totala. E reperul care nu se stinge nici cind toate se sting. Asa ca de te simti in afara rugaciunii la un moment dat, opreste-te.

A: Ei, acum ma faci sa-mi fie teama.

Teo: Asta-i bine. De necunoscut doar nebunii nu se tem.
Uite, ca sa-ti dau putin curaj - nu trebuie sa faci din rastimpurile de meditatie ceva strain de viata ta , de firea ta. Efortul de a ramine cu partea care e a lumii din tine, prins in ale lumii, dar detasat cu partea pe care o simti ca de la sine poate privi totul din afara, acest efort poate insoti fiecare clipa a ta. Si asta e si meditatie, si rugaciune, si cel mai inalt fel de a trai . Asa, si doar asa, te indemn: Traieste clipa!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu