Traiesc deci iubesc

“Suntem aici pentru a iubi si pentru a descoperi o iubire care este…”

Teo: Iubirea este precum respiratia. Asa cum nu putem spune ca traim pentru a respira ci ca respiram pentru a trai, tot asa si despre iubire. Nu suntem aici pentru a iubi, ci nu am putea fi fara sa iubim. Si cum calitatea vietii depinde de ce si cum respiram, tot astfel putem zice si despre iubire – in functie de ce si cum iubim depinde sensul si calitatea vietii noastre.

Paradis Viitor

Amidi: Cum vezi tu viitorul?

Eu imi imaginez ca dupa transformarile ce sunt in curs de desfasurare vom trai pe Pamant o perioada de pace, iubire si intelegere, o stare de constiinta extinsa la toti oamenii. Exact opusul a ceea ce traim astazi. Crezi in acest Paradis terestru atat de apropiat?

Teo: Citind intrebarea ta mi-au revenit in atentie preocuparile mele de acum peste douazeci de ani , cind eram extrem de interesat de posibilitatea de a prevedea viitorul. Si ma foloseam in directia aceasta atat de metoda speculatiei pe baze cat de cat stiintifice cat si de modelul proorocilor din Scriptura. Privind catre forma acelor preocupari astazi ma incearca zambetul, dar amintindu-mi miezul lor gasesc prilej de meditatie adanca.

Metoda prefigurarii pe baza analizei cauzelor ce pot determina un anume efect, este evident ca tine de un instinct adanc al mintii constiente de sine care se increde in natura procesuala a tot ce exista. Mai apoi aveam sa fiu surprins sa aflu ca si proorocirea in duh este o manifestare cauzata de acelasi instinct si se rezeama pe aceeasi legatura intima intre toate cele ce sunt (cauza-efect; fapta-fructul ei…).

Revenind strict la intrebarea ta, raspund ca e destul sa studiem istoria pentru a intelege ca si in viata umanitatii exista o alternanta intre perioadele mai favorabile si cele mai putin favorabile. Aceasta constanta alternare justifica speranta in vremuri mai bune, dar tot ea face evidenta si concluzia ca rastimpurile foarte favorabile nu dureaza mult. Apoi trebuie sa iti subliniez ca traversarea unei perioade faste de catre o comunitate nu garanteaza bunastarea fiecaruia dintre indivizii ce o compun.

Cat despre "acest Paradis terestru", pot sa iti amintesc ca acum vreo doua mii de ani evreii asteptau cu nerabdare sa se implineasca proorocirile si sa vina printre ei Trimisul lui Dumnezeu ce avea sa instaureze Paradisul pe pamant . O parte dintre ei L-au intilnit pe Iisus si L-au auzit spunand ca " Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel incat sa atraga atentia. Nu se va zice "Uite-o aici" sau "Uite-o acolo". Caci iata, Imparatia lui Dumnezeu este in mijlocul vostru." (Luca 17.20).

Dialog despre trecut

Amidi: nu crezi ca trecutul este trecut?

Teo: Dintr-un anumit punct de vedere sintem trecutul nostru cumulat

Amidi: nu prea sunt de acord

Teo: E dreptul tau. De ce?

Amidi: Cred ca este o mare greseala sa iti raportezi prezentul la trecut..........sa REactionezi la evenimente pe baza experientelor trecute in loc de a actiona cu mult curaj in prezent. Cred ca in acest mod poti trai viata deplin.......fara reveniri in trecut

Teo: Actionam in prezent, dar o facem cu abilitati si mijloace dobandite in trecut

Amidi: Asta ar insemna sa nu mai iubim....pt ca iubirea te face si sa suferi; sa nu mai fim buni pt ca am suferit cand am fost; sa ne fie frica pt ca in trecut ne-am "ars".

Teo: Nu, nicidecum. Inseamna ca vom alege ce si cum sa iubim pe masura experientelor trecute. Nu putem alege daca trecutul il purtam cu noi. Asta e realitatea dincolo de dorinta.

Se spune ca noi putem termina cu trecutul, dar trecutul nu termina cu noi.

Amidi: Adica suntem dominati de trecut..........

Teo: Adica ceea ce suntem s-a construit in trecut

Amidi: nu crezi in depasirea conditionarilor?

Teo: Ba da, dar nu peste noapte, si nu usor

Ce este rugaciunea

Amidi: Rugaciunea este uniunea dintre gand, sentiment si emotie.

Este o definitie buna? Ce este pentru tine rugaciunea?

Teo: Rugaciunea ramane in primul rand un mesaj, dinspre om catre Divinitate.

Logica elementara ne obliga sa acceptam ca daca Divinitatea chiar are insusirile pe care I le recunoastem, inseamna ca deja nevoile si dorintele noastre Ii sunt cunoscute inainte de a le formula . Ramane deci concluzia ca aceasta apelare e o forma de recunoastere si meditare asupra situatiei si asteptarilor noastre si asupra raportului eu - Dumnezeu.

In alta ordine de idei , amintesc ca Marii Invatatori ne-au atras atentia ca pentru a ne fi ascultate rugaciunile trebuie sa facem si fapte care sa merite rasplata dorita.

Noi determinam viitorul

"Conform principiilor fizicii cuantice, care sugereaza ca timpul este o serie de rezultate variabile si diverse, Isaia merge cu un pas inainte si ne spune ca alternativele pentru viitorul nostru sunt, de fapt, determinate de alegerile colective facute in prezent. Prin adoptarea unei alegeri comune, un numar mai mare de oameni amplifica efectul si accelereaza producerea rezultatului". (Efectul Isaia - Gregg Braden)

Amidi: Atat de mare este puterea nostra?

Teo: Nu inteleg de ce ai nevoie de confirmari din surse mai mult sau mai putin exotice pentru a concluziona ca viitorul tau (sau/si al celor din preajma) depinde de faptele tale (respectiv sau/si ale lor).

E adevarat ca este cu atit mai greu sa urmaresti firul cauzalitatii cu cat distanta fapta – efect e mai mare, asta data fiind complexitatea intrepatrunderii faptelor si efectelor lor cat si slabiciunilor mintii noastre.

Dar tot adevarat este ca si intuitia comuna leaga determinismul usor de observat in cazul conexiunilor fapta-efect din apropiere si relativ imediate de interdependentele mai subtile si mai complexe.

Apoi avem marturia Marilor Invataturi care, fara exceptie, subliniaza conexiunea fapta-urmarile ei, ca ascultand de legi implacabile, mai vechi decit timpul.

Menirea in Efectul Isaia

Efectul Isaia: Gregg Braden: Introducere

“Traditiile stravechi ne reamintesc ca am venit in aceasta lume pentru un scop aflat deasupra oricaror altor scopuri. Suntem aici pentru a iubi si pentru a descoperi o iubire care este chiar mai mare decat cea cunoscuta de ingerii Raiului. Cartea de fata este dedicata cautarii iubirii si reamintirii puterii noastre de a aduce Cerul pe Pamant.”

Amidi: Ce crezi despre aceasta introducere?

Teo: Fragmentul de mai sus nu-mi este cunoscut. Observ ca sunt folosite expresii puternice in forma, dar nu tocmai limpezi.

Spusa : "o iubire care este chiar mai mare decit cea cunoscuta de ingerii Raiului" ar putea fi de folos ca metafora sau doar celor ce cunosc cum e iubirea cunoscuta de ingerii Raiului si ma indoiesc ca acestia ar mai avea nevoie sa citeasca o astfel de carte pentru a afla scopul existentei lor in lume.

Despre Sens

Teo: Cu timpul toti intelegem ca existenta are ca si caracteristica esentiala miscarea, transformarea, tremurul continuu. Iar miscarea are ca principal parametru sensul, vectorul ce uneste punctul de pornire cu cel de sosire; vector ce se naste din unirea clipei trecute cu cea prezenta, si care arunca clipa prezenta spre cea viitoare. Asadar tot ce exista, o face cu sens, are sens.

Pentru om gradul de constienta deriva direct din calitatea cunoasterii sensului propriilor miscari ( si derivat , a sensului miscarii a ceea ce il margineste si conditioneaza). A sti de unde vii si incotro te indrepti cuprinde miezul nevoii de a cunoaste.

Sincer fata de sine

Amidi: Cum poti fi sigur de faptul ca esti sincer cu tine insuti? Exista un raport direct intre cunoastere de sine, constienta, sinceritate launtrica?

Eu am impresia despre mine ca traiesc 100 % in sinceritate, ca spun si fac doar ceea ce simt. Este simtirea unitatea de masura pentru sinceritate? Dar daca eu ma mint singura fara sa stiu? Fara sa constientizez? Cum fac diferenta? Cum imi dau seama?

Teo: Da , in general toti avem certitudinea ca macar cu noi insine sintem sinceri.

Daca ne apropiem insa cu ceva mai multa scrupulozitate de subiect, realizam ca sinceritatea cu sine ar trebui sa se demonstreze prin punerea in practica a ceea ce categorisim ca adevar personal. Iar confundarea adevarului personal cu Adevarul e cea mai la indemana dintre greseli, lucru ce ni se demonstreaza cotidian. Aceasta confuzie, spun inteleptii, ar avea cauza in lipsa sinceritatii cu sine. Simpla dar incurcata treaba!

Pentru stadiul in care te afli trebuie sa stii ca este o legatura directa intre gradul de sinceritate si puterea de a deslusi adevarul. Si ca aceasta virtute, ca si celelalte, creste pe masura ce o folosesti .

A simti ca esti sincer ar trebui sa fie rezultatul unei atente cantariri rationale . Pare iarasi un paradox, dar doar pare.

Miscarea are sens

Amidi: As vrea sa imi detaliezi putin importanta miscarii. Imi vorbeai la telefon despre legatura care exista intre latura fizica a vietii, corpul uman, muschi, oase, activitate fizica si legatura cu pamantul – indispensabila vietii terestre. Ar fi frumos sa dezvolti subiectul.

Teo: Sper ca atunci cand spui "legatura cu pamantul" te referi la legatura cu viata in natura, in general spus.

Voiam atunci sa iti atrag atentia asupra faptului ca organismul uman e facut de si pentru miscare. Acum stim sigur ca efortul fizic sustinut este nu doar o alternativa posibila ci o necesitate pentru buna functionare a trupului si mintii omului.

Opinia cum ca lenea e principala cauza a ocolirii miscarii fizice intense e si preferata mea, cu toate ca mai sunt si alte ingreunari specifice vremurilor noastre. Iar lenea este ceva ce tine de igiena mentala.

Asigurarea vietii

Amidi: Imi spui ca este important sa iti poti asigura viata, existenta, libertatea. Nu inteleg de ce existenta – data de Dumnezeu – are nevoie de asigurari. In sensul ca trebuie sa muncesti ca sa poti obtine niste roade de pe urma carora sa iti asiguri masa, locuinta si imbracamintea. Regasesc in Biblie, la izgonirea din Paradis, indemnul de "a trudi pentru a supravietui" contrazis apoi de fraza conform careia pasarile cerului nu isi fac griji ce mananca maine si totusi supravietuiesc.

Oameni cu o constiinta superioara afirma ca secretul vietii consta in "a ramane copil". Copii nu isi fac griji pt asigurarea existentei.

Desigur, toti trebuie sa ne aducem contributia la asigurarea celor necesare, valorificand talentul nativ – si nu denaturat al fiecaruia si desigur, tot ceea ce natura si actualele tehnologii ofera. Apoi, printr-un schimb corect, toti am avea cele necesare vietii.

Ajuta-ma sa inteleg. De ce nu se poate?

Teo: Aici incep subliniind ca intrebarile tale ating, cel mai adesea, teme cu mare complexitate, de aceea prefer sa raspund doar la o parte dintre ele, de obicei la cele prin mijlocirea carora sa-ti poti da tu insati restul de raspunsuri. O sa mai recunosc aici si ca unele intrebari imi starnesc zambetul, insa pentru scurt timp , caci se simte repede seriozitatea problemei in cauza.

Multi tineri si nu numai, se mira de faptul ca sunt necesare eforturi atit de mari chiar si pentru cei mai sinceri aspiranti la intelepciune. Ca si cum doar faptul ca se arata interesati de cele inalte ar fi un motiv suficient pentru a fi scutiti de corvezile oamenilor obisnuiti, din randul carora ei binenteles, nu fac parte. O cauza a acestei atitudini vine din educatie, caci au fost obisnuiti de mici ca interesul pentru a invata aduce automat dupa sine asigurarea tuturor conditiilor de catre parinti si scoala. O alta cauza e credinta ca Divinitatea are in atributii sprijinirea in mod deosebit a celor ce arata interes in apropierea de Ea. Alcatuirea Lumii insa pare a nu tine cont de aceste asteptari. Da, e adevarat ca unii par mai avantajati in aceasta intreprindere, dar doar par, caci vedem adesea cum un start in belsug inabusa ravna.

In incercarea de a parcurge o cale spirituala, sigur e nevoie de adoptarea unui mod de a trai care sa-ti lase timp si energie pentru studiu (de orice fel) , de obicei se indeamna la o viata cu strictul necesar, insa fiecare trebuie sa hotarasca, care este acest strict necesar si cum si-l asigura.

Cat despre aprecierea "a ramane copil", daca este facuta cu adevarat de catre "oameni cu constiinta superioara", inseamna a ramane deschis noului, flexibil la minte si inima, conditie de capatii pentru oricine incearca sa se apropie de adevar.

Ceea ce propui tu spre sfarsit se cheama , usor exagerat, instaurarea comunismului, comunismul fiind o forma de organizare sociala pe care am avut deja prilejul sa o exersam. Nenorocirea e  s-a dovedit deja, ca "toti dupa posibilitati si tuturor dupa nevoi" nu poate functiona decat daca membrii societatii sunt macar in majoritate deja sfinti si stim cu totii ca nu este cazul in asta lume.

Experimentarea spiritualitatii

Amidi: Regasesc peste tot aceeasi afirmatie. Poate pentru ca rezonez mult cu aceasta idee, in sensul ca nu inteleg foarte clar cum pot ajunge la experienta.

Stanislav Grof: Spiritualitatea nu este o chestiune de credinta, ci de experienta."

Imi spui mereu ca daca nu pun in practica ceea ce aflu, raman tot la stadiu de clasa I. Pare usor de facut acest indemn cand ajungi sa experimentezi. Dar cum poate un om care nici macar nu intelege conceptul de a experimenta, cu tot ceea ce el implica – sa se avante in necunoscut? De ce eforturi este nevoie? De ce ghizi? Pentru ca tot tu spui ca este necesara o pregatire prealabila fara de care risti sa te pierzi definitiv in nebunie.

Teo: Daca nu-mi aminteai citatul lui Grof, greu as fi putut intelege la ce anume te referi cind spui ca: " nu inteleg […] cum pot ajunge la experienta."

Incep prin a-ti aminti ca orice cumul de practica se constituie in mod obisnuit in experienta. Deci si in cunoasterea de sine si in practica apropierii de Dumnezeu, regula ramine valabila – practicand constant acumulezi experienta. Insa pe tine pare sa te intereseze "experimentarea in duh". Raspunsul scurt este ca intii trebuie sa acumulezi experienta pe drumul pina la duh, pentru a dobandi insusirile si cunostintele necesare dincolo de lumea aparenta.

Aceea "oprire a gindurilor" despre care ti-am spus ca e o practica ce trebuie precedata de o buna pregatire, devine periculoasa pentru ca initiata prea devreme poate lasa practicantul fara acces la stuctura-i mentala obisnuita, structura ce ascunde ce e dincolo de ea – ceea ce pare un neajuns, dar e si reazamul necesar mintii obisnuite pentru propria stabilitate – aceasta fiind vitala.

Relatia dintre minte si ganduri

Amidi: Care este legatura intre ganduri si minte?　Mintea produce gandurile? Ce este mintea fara ganduri? Lipsa acestora o anuleaza?　Sau doar　"sterg oglinda" pt ca Sinele sa se reflecte mai bine? 　Sinele poate fi perceput doar prin minte? Mintea este singurul instrument de oglindire a Sinelui?

Eu am reusit pt cateva minute sa imi opresc gandurile........si sa traiesc o senzatie de pace incredibila.......desigur, experienta a fost scurta......deoarece e foarte greu sa imi controlez gandurile si emotiile........Dar mi s-a parut ca nu mai ramane nimic in afara de un "Ceva" interior........care nu avea legatura cu mintea.........Am perceput aceasta　pace　cu mintea? Mi-e greu sa cred...... Si oare perfectioanrea mintii este primul pas spre cunoasterea adevarata?

Teo: Mintea, in acceptiunea yoga, cuprinde totalitatea functiunilor mentale, inclusiv gandirea (generarea de ganduri). Mintea fara ganduri e precum un ecran fara imagine proiectata pe el. Mintea este stratificata, fiind posibil astfel ca un nivel al sau sa poata percepe (studia) un alt nivel al sau. nsasi miezul demersului spiritual este studiul lumii prin intermediul mintii, de departe spre aproape, ajungandu-se pana acolo unde mintea incepe sa analizeze propria functionare, strat dupa strat, aceasta inaintare inspre launtru fiind de fapt cresterea nivelului de constientizare. Apropo – daca studiul stiintific al psihicului are in Occident cca 160 de ani vechime, cel din interiorul Invataturii Yoga are peste 2000 de ani, luand ca reper lucrarea lui Patanjali (cea mai clara si cuprinzatoare sistematizare a invataturilor yoga).

Foarte important:

Despre experimentarea opririi gindurilor, trebuie sa te avertizez ca e foarte periculos sa te avanti in asemenea demersuri fara o pregatire serioasa, constiinta lipsita de stapanire de sine si ajunsa intr-o stare libera de inlantuirea obisnuita a gandurilor se poate rataci foarte usor in tenebrele subconstientului　 -　 ratacire fara de iesire de cele mai multe ori (ce poate duce la moarte sau nebunie). Sper ca am fost clar inteles!

Amidi: Despre oprirea gandurilor:

Am citit mai multe carti in care se explica necesitatea acestei experiente si procesul ce trebuie urmat.....ultima a fost "Puterea Prezentului" de Eckhart Tolle si aceasta m-a convins......mi se parea atat de usor, imi doream sa fiu acolo, sa vad ce este dincolo de ganduri.......

Tu m-ai speriat.......si am oprit investigatiile. Nu pot sa nu ma intreb: daca este atat de periculos, de ce lumea este instigata, de multi astfel de autori sa experimenteze? Are curajul sau inconstienta legatura cu experimentarea?

Ce urmeaza cunoasterii trupului?

Teo: Nu , e gresit pusa problema. Cunoasterea trupului merge paralel cu cea a mintii si cea a lumii din preajma si fiecare din aceste cunoasteri le potenteaza pe celelalte, deci nu se poate vorbi de terminarea cunoasterii trupului.

Uite un aspect pe care cred ca e bine sa il amintesc aici: Cand se pune problema intelegerii de sine trebuie sa actionam precum un constructor care cladeste pe verticala - fiecare nou etaj luat in lucru se rezeama pe tot ce s-a construit deja. Asa stau lucrurile si cu ceea ce mai sus am numit cunoasterea trupului, a mintii…..

Amidi: Deci consideri ingrediente principale ale vietii cunoasterea mintii si a lumii inconjuratoare? La ce te ajuta cunoasterea mintii?

Teo: Mai devreme sau mai tarziu, in urma stradaniei de a intelege si a te intelege, ajungi sa realizezi ca propria minte e un instument prin intermediul caruia miezul fiintei intra in contact cu lumea. Un pas important este cel in care realizezi ca mintea insasi nu cunoaste, ci doar mijloceste cunoasterea, asa cum nici simturile nu constientizeaza ceea ce simt. Si acesta realizare e accesibila majoritatii, in forma ei primara.

Amidi: Ce inseamna cunoasterea lumii exterioare? Este propria noastra viziune asupra lumii sau ceea ce ne spun ceilalti ca este lumea?

Teo: Propria viziune asupra lumii este formata si din cele aflate direct de noi dar si de cele aflate prin intermediul celorlalti.

Marturia celor recunoscuti ca fiind de incredere este unul dintre principalele izvoare de cunoastere.

Ingredientele esentiale vietii

Amidi: Care sunt ingredientele necesare vietii? Pornind desigur de la supravietuirea fizica unde regasim esentiale aerul si apa pana la existenta spirituala tinzand sa atingem "iubirea, credinta si speranta".

Teo: Nu sint sigur daca inteleg bine despre ce ma intrebi, dar pot sa-ti spun ca pt cel pornit catre intelegerea de sine e important sa inceapa cu studiul si luarea in stapanire a propriului trup.

Toate marile scoli initiatice au ca introducere in practicile specifice cunoasterea si stapanirea trupului. Aceasta si pt ca o stare de sanatate buna si un corp calit sint temelie de neinlocuit pt cele ce urmeaza, dar si deoarece actiunile intreprinse inspre intelegerea mecanismelor propriului corp si luarea in stapinire a acestuia e o lucrare mai cu seama asupra mintii.

Amidi: Nu am crezut niciodata in importanta acordata trupului.........pana cand m-am trezit tradata de propriul corp in sensul unei stari de sanatate constant precare..........ceea ce m-a determinat sa iau masuri si sa reconsider trupul si organismul uman la propria valoare.

Minte sanatoasa in corp sanatos.

Suntem obligati, atunci cand ne imbolnavim, sa ne indreptam toata atentia spre refacerea sanatatii, nemaivand efectiv putere sa sustinem spiritul cu cele necesare.

　

Teo: Cum ti-am mai spus, starea de sanatate depinde de comportamentul nostru din prezent, dar mai ales de cel din trecut. Astfel ca, in functie de gravitatea afectiunilor dobandite, si de virsta , redobandirea unei stari de sanatate acceptabile poate fi f dificila, si uneori imposibila. In prima instanta trebuie mers la specialisti, la medici, si urmat tratamentul prescris.

Apoi, sau in paralel daca e posibil, trebuie abandonat modul de viata care a facut posibila deprecierea , daca acesta e cel vinovat sau obisnuirea cu un mod de viata care sa atenueze slabiciunile incurabile dobandite.

Mai departe modalitatea de abordare a studiului corpului si alegerea exercitiilor fizice necesare calirii si cresterii autocontrolului depind de specificul caii abordate.

Teo despre primii pasi spre Cale

Teo: Daca vrei sa scapi de primejdia de a gresi in demersurile tale intru realizare spirituala, trebuie sa faci un efort continuu de a fi cat mai sincera cu tine insati - pina la urma toti intuim ca Paradisul inseamna intilnirea cu El si toti intuim ca El ne este f. aproape ; ce recunoastem mai greu si doar tangential este ca intuim si ca apropierea de El e sinonima cu indepartarea de lume si lumesc, domeniu de care adesea sintem nemultumiti, dar mai mereu familiari.

Cati dintre cei ce isi inalta gandul catre Dumnezeu nazuiesc cunoasterea Lui efectiva si cati o fac doar pt a cere ceva dintre cele lumesti? Ne purtam precum o femeie care cere de la sot bani pt a-i cheltui cu amantul, sau precum un adolescent care vrea sa fie tratat ca un adult cand se pune problema drepturilor, dar ca un copil cand vine rindul indatoririlor.

　 　

Da, asa se intimpla oricui aflat la inceputul studiului de sine, sa afli ca mintea e doar un instrument pt cunoastere, si ca ea insasi nu cunoaste, e o mare surpriza. E la fel si cu simturile, exemplu: fara ochi nu vedem, dar ochiul insusi nu vede.

Tot adevarat este ca inceputul pe Cale e conditionat de bunastarea trupeasca (sanatate, seninatate...); pe parcurs aceasta dependenta isi pierde din putere, dar e vitala inceputului. La fel se intampla cu toate cele ce tin de traiul in lume, isi pierd puterea de a conditiona progresul spiritual pe masura ce cresti in experienta.

Calea spirituala

Amidi: Mi-am acordat un pic mai mult timp pentru a ma gandi la dialogul nostru. Nu vreau sa fac presupuneri inutile, motiv pentru care te voi intreba direct ceea ce mi se pare neclar.

Iti multumesc inca o data pt increderea pe care o acorzi intentiilor mele. Chiar imi doresc sa stiu, sa simt, sa (ma) descopar, sa evoluez, sa constientizez, sa iubesc ......mai mult........atat cat imi permite nivelul meu actual.

Teo: Incep prin a te asigura ca in ce priveste rabdarea mea nu trebuie sa-ti faci griji; motivul pt care raspund sau nu unei solicitari in cele ale spiritului nu tine nicidecum de durata ci doar de sinceritatea solicitarii. Pe de alta parte va trebui sa tii seama ca si eu, la fel ca oricine, sint conditionat in indeplinirea promisiunilor (responsabilitati asumate).

Amidi: Desigur, 1000 de carti teoretice nu fac cat o experienta unui singur minut de simtire. Insa aceste experiente, necoordonate cum trebuie, ma sperie. Ma sperie pt ca nu stiu indeajuns de mult?

Teo: Acum, sa revenim la incercarea mea de a-ti schita despre ce si cum e cu Calea spirituala. In prima instanta e necesar sa subliniez ca una este incercarea de a intelege asa, ca pt cultura generala, despre ce este vorba in domeniul unei practici spirituale, si alta e practicarea in sine. Pina acum am raspuns primului tip de solicitare. Pt a trece la cel de al doilea tip, inainte de toate, e nevoie sa ne cunoastem mai bine, nevoie data mai ales de necesitatea comunicarii dincolo de cuvant.

Eu despre mine

Amidi: Am observat in mailul tau anterior ca incercat sa tragi niste concluzii, in urma unei analize asupra mea. Trebuie sa iti fac cateva marturisiri legate de mine. Sunt foarte greu de incadrat in niste tipare, foarte dificil de inteles si de descifrat........nu dintr-o dorinta speciala de a fi misterioasa, ci pentru ca asa simt eu sa ma expun in fata oamenilor. Nu imi place sa creez asteptari legate de　mine si nu prea imi plac incadrarile, limitarile, atribuirile. Eu cred in complexitatea fiintelor si a sufletelor........am invatat ca pot fi surprinsa si de cel mai simplu lucru ce exista pe Pamant......Esenta este dificil de intrevazut................iar analiza, modul de operare　nu ar trebui　sa fie　rational cat spiritual cand operam cu concepte legate de suflet.

　

Multi ani la rand mi i-am petrecut incercand sa ma inteleg, minte si suflet, sa ma cunosc, sa imi recunosc emotiile si sentimentele, sa imi testez limitele, sa cresc - spiritual si sa ma dezvolt. A fost si este o preocupare constanta. Am inteles despre mine cateva lucruri:

　

Ca traiesc pentru a simti si a iubi, ca doresc sa cunosc cat mai multe, ca sufar de prea multe ori din sinceritate, naivitate 　si bunatate dar nu pot fi altfel in relatia cu ceilalti, ca am ramas un copil - instinctiv, curajos, visator - pentru care binele　 si fericirea sunt posibile. Sunt o idealista si cred in bine si in adevar. Sufar de multe ori cand ma simt singura si neinteleasa in lumea mea perfecta. Cred ca frumosul se naste din simplitate si puritate.

Ma emotioneaza profund si imi ating sufletul - binele facut intre oameni, daruirea, frumusetea, fericirea. Sunt sensibila, empatica si..........foarte sincera......cu mine si cu ceilalti. Cred in lumina care domina si biruieste intunericul. Fac doar ceea ce simt ca imi place si rezoneaza cu mine. Nu fac compromisuri legate de fericirea mea interioara. Recunosc repede oamenii care imi seamana. Ma simt atrasa de cei care sufera interior si responsabila pentru a le diminua suferinta, a le creste gradul de multumire si implinire si a le spori constientizarea.

　

Am inventat o intrebare care pentru mine reprezinta cheia catre esenta unei persoane. "Daca ti-ar fi dat un dar sau o putere, care ai vrea sa fie aceea?" Eu am raspunsul: sa picur un strop de iubire in inima tuturor fiintelor. Cred ca lumea s-ar transforma　intr-un paradis dupa aceea.

　

Care ar fi raspunsul tau la aceasta intrebare?

Teo despre mine

Teo: Incercand sa sintetizez cele pe care le stiu despre tine, lucru firesc la inceputul unei comunicari, realizez ca nu sunt prea multe - cateva date biografice, cateva fotografii, nu foarte recente, cateva e-mail-uri si doua-trei convorbiri telefonice, ceva dintre preocupari afisate pe FB... . In urma acestei analize imi ramane in prima instanta entuziasmul tau crescand fata de relatia noastra si nevoia mea de a fi atent la a nu gresi cand ma reped cu sfaturi　ori 　in a nu omite sublinieri importante.

Acum am sa iti fac un compliment, intentionat inaintea unei observatii critice: am intilnit foarte rar o hotarare atit de navalnica in a lua masuri de indreptare inspre bine, ce par a fi insotite de bucurie, mai ales la persoane ce au trecut nu de curind, de copilarie. Oamenii ajunsi la maturitate biologica capata cel mai adesea o rezistenta la schimbare si chiar atunci cand o consimt o fac mai cu seama , fara entuziasm - fapt ce dauneaza grav rezultatelor. Ramine de vazut acum "cat te tine" ast avant.

　　　

Cu referire la atitudinea ta de pina acum fata de miscare: poate parea o slabiciune intarita de circumstante, dar daca privesti mai atenta o sa afli ca la baza acestei situatii se afla lipsuri mari in ce priveste sinceritatea cu care iti traiesti viata in general.

Sper sa nu fi fost prea dur in afirmatii. Subliniez ca modul clar si ordonat in care iti exprimi trairile intra puternic in conflict cu etichetarea de mai sus, lasind loc　la mari asteptari de bine.

Constanta si……….Buzau

Amidi: M-a bucurat mult raspunsul tau......a fost perfect sincronizat cu cel al unei alte persoane dragi care imi atragea atentia asupra lipsei de constanta si a consecintelor acesteia......ideea este ca m-a facut sa meditez un pic.......

Si poate nici orasul in care m-am nascut - Constanta - de care am incercat disperat sa ma desprind in trecut dar nu am reusit........sau nu mi-am dorit niciodata sa reusesc...nu se numeste intamplator asa.....Promit sa analizez in profunzime subiectul.....Apropo, am vazut un update la orasul tau......sa inteleg ca in prezent esti in Buzau?

Mi-ai vorbit despre Biblie si despre Yoga sutra........subiectul nu imi este total strain dar nici foarte apropiat.....am Biblia pe noptiera de cateva luni si o deschid destul de rar......si la intamplare.....pentru a-mi oferi exact pilda zilei cand am mare nevoie de rapunsuri......mi-am propus sa o studiez......dar lipsa de constanta.....alte o mie de lucrari se deschid in fata mea si ma imbie sa le cunosc.....perseverez insa......
Sutrele le-am gasit pe net....in texte sacre .....in engleza......le-am "rasfoit" dar am inteles f putin si superficial......il iubesc pe Eliade si el m-a apropiat intrucatva de yoga stiintifica.....nimic mai mult....

Teo: Din proprie experienta stiu ca atunci cand " alte o mie de lucruri " par a te impiedica sa inaintezi in cunoasterea celor ale duhului, inseamna mai degraba ca nu esti inca pregatit pt. o astfel de aventura.


La mine, probabil si datorita temperamentului, evenimentele majore din acest plan, s-au precipitat violent, caci odata convins de desartaciunea trairii vietii in necunoastere de Dumnezeu, orice altceva a picat in nesemnificativ, in asa hal incat aveam rastimpuri cand abia mai puteam respira. Si tot din proprie experienta cunosc ca imiediat ce dorul de Dumnezeu intrece atasamentul de lume, vine si ajutorul de Sus.


Si o ultima idee : da sint buzoian, si daca vecinatatea cu marea e principala caracteristica a Constantei, cuprinderea principalelor forme de relief - munte, deal, cimpie - este atuul Buzaului.

De ce ne-am intalnit?

Amidi: Interesant cum a inceput dialogul nostru si ce parcurs a ales pentru a se desfasura.....adica acest blog.

Simt ca si tu, ca atatea alte persoane, ai aparut in viata mea cu un scop......la fel si cartile pe care le-am atras in calea mea si care mi-au servit drept ghid......mai am un foarte lung drum de parcurs.....dar nu sunt singura pe acest drum.....

Deciziile le iau, in cea mai mare parte, ascultandu-mi inima si nu mintea......si am incredere intr-o Lumina speciala care ma conduce......
Simt ca esti un suflet deosebit si ma bucur ca ne-am intersectat. Stiu ca imi vei spune exact ceea ce am nevoie sa stiu.

Teo: Nu stiu daca sint la inatimea asteptarilor tale in a "spune exact ceea ce am nevoie sa stiu", dar sigur imi va face placere sa impartasesc ganduri cu tine.


Despre luarea deciziilor ascultand inima mai degraba decit mintea - e usor de inteles de ce inima si mintea ar fi de dorit sa inainteze umar linga umar, dar cine se poate pune cu toanele inimii si obsesiile mintii? E totusi bine ca sti cum stai , si deci poti , caci chiar trebuie, sa controlezi cit de cit decalajul intre acestea.

“In lumea spirituala, o persoana devine prezenta pentru alta doar daca isi doreste intens prezenta sa, caci isi concentreaza gandul asupra celuilalt si se pune in stadiul mental al acestuia; si invers, o persoana e departata de alta in masura in care ii poarta aversiune.

Cand cineva merge dintr-un loc in altul in propriul sau oras sau in curti ori gradini, sau in alte zone in afara societatii sale, ajunge mai repede cand o doreste cu nerabdare si mai tarziu cand nu este la fel de nerabdator; desi drumul este acelasi, este lungit sau scurtat in functie de intensitatea dorintei sale.”
(citat din Emanuel Swedenborg, din cartea sa, Raiul si iadul)