Teo: Nu , e gresit pusa problema. Cunoasterea trupului merge paralel cu cea a mintii si cea a lumii din preajma si fiecare din aceste cunoasteri le potenteaza pe celelalte, deci nu se poate vorbi de terminarea cunoasterii trupului.
Uite un aspect pe care cred ca e bine sa il amintesc aici: Cand se pune problema intelegerii de sine trebuie sa actionam precum un constructor care cladeste pe verticala - fiecare nou etaj luat in lucru se rezeama pe tot ce s-a construit deja. Asa stau lucrurile si cu ceea ce mai sus am numit cunoasterea trupului, a mintii…..
Amidi: Deci consideri ingrediente principale ale vietii cunoasterea mintii si a lumii inconjuratoare? La ce te ajuta cunoasterea mintii?
Teo: Mai devreme sau mai tarziu, in urma stradaniei de a intelege si a te intelege, ajungi sa realizezi ca propria minte e un instument prin intermediul caruia miezul fiintei intra in contact cu lumea. Un pas important este cel in care realizezi ca mintea insasi nu cunoaste, ci doar mijloceste cunoasterea, asa cum nici simturile nu constientizeaza ceea ce simt. Si acesta realizare e accesibila majoritatii, in forma ei primara.
Amidi: Ce inseamna cunoasterea lumii exterioare? Este propria noastra viziune asupra lumii sau ceea ce ne spun ceilalti ca este lumea?
Teo: Propria viziune asupra lumii este formata si din cele aflate direct de noi dar si de cele aflate prin intermediul celorlalti.
Marturia celor recunoscuti ca fiind de incredere este unul dintre principalele izvoare de cunoastere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu