Amidi: Regasesc peste tot aceeasi afirmatie. Poate pentru ca rezonez mult cu aceasta idee, in sensul ca nu inteleg foarte clar cum pot ajunge la experienta.
Stanislav Grof: Spiritualitatea nu este o chestiune de credinta, ci de experienta."
Imi spui mereu ca daca nu pun in practica ceea ce aflu, raman tot la stadiu de clasa I. Pare usor de facut acest indemn cand ajungi sa experimentezi. Dar cum poate un om care nici macar nu intelege conceptul de a experimenta, cu tot ceea ce el implica – sa se avante in necunoscut? De ce eforturi este nevoie? De ce ghizi? Pentru ca tot tu spui ca este necesara o pregatire prealabila fara de care risti sa te pierzi definitiv in nebunie.
Teo: Daca nu-mi aminteai citatul lui Grof, greu as fi putut intelege la ce anume te referi cind spui ca: " nu inteleg […] cum pot ajunge la experienta."
Incep prin a-ti aminti ca orice cumul de practica se constituie in mod obisnuit in experienta. Deci si in cunoasterea de sine si in practica apropierii de Dumnezeu, regula ramine valabila – practicand constant acumulezi experienta. Insa pe tine pare sa te intereseze "experimentarea in duh". Raspunsul scurt este ca intii trebuie sa acumulezi experienta pe drumul pina la duh, pentru a dobandi insusirile si cunostintele necesare dincolo de lumea aparenta.
Aceea "oprire a gindurilor" despre care ti-am spus ca e o practica ce trebuie precedata de o buna pregatire, devine periculoasa pentru ca initiata prea devreme poate lasa practicantul fara acces la stuctura-i mentala obisnuita, structura ce ascunde ce e dincolo de ea – ceea ce pare un neajuns, dar e si reazamul necesar mintii obisnuite pentru propria stabilitate – aceasta fiind vitala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu