Vulnerabilitati

Amidi: Care crezi ca este cea mai mare vulnerabilitate a oamenilor?

Teo: Daca pornim de la principiul ca vulnerabilitatea oricarui fenomen e direct proportionala cu complexitatea alcatuirii sale, intelegem de ce omul, fiind recunoscut ca reflexie a tot ce exista, aduna in sine atitea slabiciuni. Iar daca alegem sa socotim ca fiind cel mai important parametru al alcatuirii omului virsta sa launtrica, spirituala, deducem ca perioada adolescentei duhovnicesti predispune la cele mai mari greseli. Adolescenta launtrica incepe pentru multi odata cu adolescenta biologica, dar sint putini cei care traiesc destul pentru a iesi din ea.

Aceasta perioada dintre copilaria duhului si maturitatea sa, cuprinde atit primele realizari ale adevarului ca nicaieri in ale lumii nu poti afla reazam de neclintit pentru pacea launtrica, deci nici pentru aflarea fericirii depline ori indepartarea suferintei; cit si uluirea in urma trairii primelor Revelatii in duh, cele care transforma credinta in Dumnezeu in trairea in El.

In acest rastimp se fac marile greseli, toate izvorite din pretentia noastra de a ne infrupta din Libertate fara a asculta de Lege. Este o iluzie sa crezi ca poti fi liber fara sa asculti de legile ce stapinesc teritoriul in care vrei sa evadezi.

Recunoastere si Recunostinta

Teo: Putini isi dau seama pina la urma ca atunci cind se gindesc sa isi caute Invatatorul, omul aflat intre ei si Cer, pornesc coplesiti de preconceptii, preconceptii care dau seama de ce iubesc ei de fapt - lumea. Aceasta contradictie - cautatul Celui ce ar putea sa ne ajute sa invingem lumea din launtru, pe fondul atasamentului de cele lumesti, este cauza cetii ce ne impiedica sa Il aflam.

Asadar, Invatatorul duhului tau nu-l afli cautind doar prin lume. Trebuie sa te rogi cu foc, foc atit de dogoritor incit sa poata face scrum lanturile ce te tin lipit de cele de jos. Si de vei reusi e posibil sa ai surpriza sa fi locuit o viata intreaga aproape de un Om fara sa-L fi recunoscut.